tag:blogger.com,1999:blog-81564422730607514132024-03-05T18:56:15.190-08:00Fluturele cu aripi din pulbere de steleMinervahttp://www.blogger.com/profile/10310305731554306431noreply@blogger.comBlogger13125tag:blogger.com,1999:blog-8156442273060751413.post-22841945924186932152013-01-09T13:02:00.002-08:002013-01-12T09:16:25.670-08:00<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIrl5948aBq0ckKFvTVWL1C47-EzDZ03DeJnBIJvGRiZxIfGOFktKLZ5P6Y1W5zd5MhyphenhyphenUNaXIQFuubr-FV4ljesrF9X30AWhHvGwUJH3ZG9c3HQB7J55C01oOgO93A5iT6N7U6JeSuYow/s1600/the-tree-of-life.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIrl5948aBq0ckKFvTVWL1C47-EzDZ03DeJnBIJvGRiZxIfGOFktKLZ5P6Y1W5zd5MhyphenhyphenUNaXIQFuubr-FV4ljesrF9X30AWhHvGwUJH3ZG9c3HQB7J55C01oOgO93A5iT6N7U6JeSuYow/s640/the-tree-of-life.jpg" width="640" /></a></div>
<div align="center" class="MsoNoSpacing" style="text-align: center;">
<b><span style="font-family: "Comic Sans MS"; font-size: 18.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">Arborele care daruieste</span></b><span style="font-family: "Comic Sans MS"; font-size: 18.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-indent: 35.4pt;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Comic Sans MS";">Am
citit o poveste frumoasa scrisa de Shel Silverstein si intitulata <b>Arborele care daruieste.</b> Se spune ca a
existat odata un arbore batran si maiestuos, cu ramurile intinse spre cer. Cand
inflorea, fluturi de toate formele si culorile veneau de pretutindeni si dansau
in jurul lui. Cand facea fructe, pasari din tari indepartate veneau sa guste
din ele. Ramurile sale aratau ca niste brate vanjoase. Era minunat. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Comic Sans MS";">Un
baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub el in fiecare zi, iar copacul s-a
obisnuit cu el si a inceput sa-l iubeasca. Ceea ce este mare si batran se poate
indragosti de ceea ce este mic si tanar, cu conditia sa nu fie atasat de ideea
ca el este mare, iar celalalt mic. Copacul nu avea aceasta idee, asa ca s-a
indragostit de baiat. Egoul incearca intotdeauna sa iubeasca ceea ce este mai
mare decat el. Pentru adevarata iubire, nimic nu este insa mare sau mic. Ea ii
imbratiseaza pe toti cei de care se apropie. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Comic Sans MS";">Asadar,
copacul s-a indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se joace sub
el. Ramurile sale erau foarte inalte, dar el si le apleca, pentru ca baiatul sa
le poata atinge pentru a-i mangaia florile si pentru a-i culege fructele.
Iubirea este intotdeauna gata sa se incline; egoul, niciodata. Daca incerci sa
te apropii de un ego, acesta se va inalta si mai mult, devenind atat de rigid
incat sa nu-l poti atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic.
Ceea ce nu poate fi atins, cel care sta pe tronul puterii, este considerat a fi
mare.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Comic Sans MS";">Asadar,
ori de cate ori venea copilul, arborele isi pleca ramurile. Cand micutul ii
mangaia florile, batranul copac se simtea cuprins de un val incredibil de
fericire. Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand poate darui ceva; egoul
nu este fericit decat atunci cand poate lua ceva de la altcineva.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Comic Sans MS";">Baiatul
a crescut. Uneori, dormea in poala copacului, alteori ii manca fructele, sau
purta o coroana impletita din florile sale. Se simtea atunci de parca ar fi
fost regele junglei. Florile iubirii te fac intotdeauna sa te simti ca un rege,
in timp ce ghimpii egoului te fac sa te simti mizerabil. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Comic Sans MS";">Vazand
cum baiatul poarta o cununa din florile sale, dansand cu ea, copacul se simtea
fericit. Il aproba cu ramurile sale; canta in bataia vantului. Baiatul a
crescut si mai mult. A inceput sa se catere in copac, leganandu-se pe ramurile
sale. Ori de cate ori se odihnea pe ele, copacul se simtea fericit. Iubirea
este intotdeauna fericita atunci cand altcineva se poate sprijini de ea; egoul
nu este fericit decat atunci cand altcineva il reconforteaza...<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Comic Sans MS";">Timpul
a trecut, iar baiatul a inceput sa fie apasat de alte indatoriri. Avea
ambitiile lui. Trebuia sa isi treaca examenele, sa isi faca prieteni… De aceea,
a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la copac. Acesta il astepta insa cu o
nerabdare din ce in ce mai mare, strigandu-i din adancurile sufletului sau:
"Vino, vino. Te astept". Iubirea isi asteapta intotdeauna obiectul
afectiunii sale. Ea nu este altceva decat o continua asteptare. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Comic Sans MS";">Cand
baiatul nu venea, copacul se simtea trist. Singura tristete pe care o simte
iubirea este aceea de a nu se putea impartasi cu altcineva, de a nu se putea
darui. Atunci cand se poate darui in totalitate, iubirea este fericita.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Comic Sans MS";">Baiatul a
crescut si mai mult, iar zilele in care trecea pe la copac au devenit din ce in
ce mai rare. Toti cei care cresc in lumea ambitiilor isi gasesc din ce in ce
mai putin timp pentru iubire. Baiatul a devenit ambitios si prins in afacerile
sale lumesti. "<b>Ce copac? De ce ar
trebui sa-l vizitez?". </b>Intr-o zi, pe cand trecea prin apropiere,
copacul i-a strigat: "<b>Asculta! Te
astept in fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine</b>".<br />
Baiatul i-a raspuns: "<b>Ce poti sa-mi
oferi, ca sa trec sa te vad? Eu imi doresc bani</b>". Egoul este
intotdeauna motivat: "<i>Ce poti sa-mi
oferi pentru ca sa vin la tine? As putea veni, dar numai daca ai ceva de
oferit. Altminteri, nu vad de ce as face-o</i>". Egoul are intotdeauna un
scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezinta propria sa rasplata.<br />
Uimit, copacul i-a spus baiatului: "<b>Nu
vei mai veni decat daca iti voi oferi ceva? Iti ofer tot ceea ce am</b>".
Iubirea nu tine niciodata nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se
daruieste neconditionat. "<b>Din
pacate, nu am bani. Aceasta este o inventie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem
bani. In schimb, suntem fericiti. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de
fructe. Umbra noastra ii racoreste pe cei incalziti. Cand bate vantul, dansam
si cantam. Desi nu avem bani, pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si
ciripesc vesele. Daca ne-am implica si noi in afaceri financiare, am deveni la
fel de inraiti si de nefericiti ca voi, oamenii, care sunteti nevoiti sa stati
prin temple si sa ascultati predici despre iubire si despre pace. Noi nu avem
nevoie de predici, caci traim tot timpul aceste stari. Nu, noi nu avem nevoie
de bani</b>". Baiatul i-a spus: <b>Atunci,
de ce sa vin la tine? Nu am de gand sa merg decat acolo unde pot obtine bani.
Am nevoie de bani</b>". Egoul cere intotdeauna bani, caci banii inseamna
putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Comic Sans MS";">Copacul s-a
gandit mult, dupa care a spus: "<b>Atunci,
culege-mi fructele si vinde-le. In felul acesta, vei obtine bani</b>". Baiatul
s-a luminat imediat la fata. S-a urcat in copac si a cules toate fructele
copacului, chiar si pe cele necoapte. In graba sa, i-a rupt crengile si i-a
scuturat frunzele, dar copacul s-a simtit din nou fericit. Iubirea se bucura
chiar si atunci cand este lovita. Egoul nu este cu adevarat fericit nici macar
atunci cand obtine ceva. El nu poate simti decat nefericire. Baiatul nu si-a
dat nici macar osteneala sa-i multumeasca arborelui, dar acestuia nu-i pasa.
Adevarata sa multumire s-a produs atunci cand acesta a acceptat oferta sa de
a-i culege fructele, pentru a obtine bani in schimbul lor. Baiatul nu s-a mai
intors multa vreme. Acum avea bani si era foarte ocupat sa obtina cu ajutorul
lor inca si mai multi bani. A uitat cu totul de copac, si astfel au trecut
anii. Copacul era trist. Tanjea dupa intoarcerea baiatului, la fel ca o mama cu
sanii plini de lapte, dar care si-a pierdut copilul. Intreaga sa fiinta
tanjeste dupa copilul pierdut, pentru a-l strange la piept si a se usura. Cam
la fel tanjea si copacul nostru. Intreaga sa fiinta era in agonie. Dupa multi
ani, baiatul, devenit intre timp adult, s-a intors la copac. Acesta i-a spus:
"<b>Vino la mine. Vino si
imbratiseaza-ma</b>". Barbatul i-a raspuns: "<b>Termina cu prostiile. Faceam asemenea lucruri pe vremea cand eram un
copil fara minte</b>". Egoul considera iubirea un lucru prostesc, o
fantezie copilareasca.<br />
Copacul a insistat: "<b>Vino,
mangaie-mi crengile. Danseaza cu mine</b>". Barbatul i-a raspuns: "<b>Termina cu flecareala asta stupida! Acum
doresc sa-mi construiesc o casa. Imi poti oferi o casa?</b>" Copacul a exclamat: "<b>O casa? Bine, dar eu traiesc fara sa stau
intr-o casa. Singurii care traiesc in case sunt oamenii. Toate celelalte
creaturi traiesc liber, in natura. Cat despre oameni, cu cat casa in care
traiesc este mai mare, cu atat mai mici par in interiorul ei. Noi nu traim in
case, dar uite ce iti propun: imi poti taia crengile, pentru a-ti construi o
casa cu ajutorul lor</b>". Fara sa mai piarda timpul, barbatul a luat un topor si i-a taiat crengile
copacului. Din acesta a ramas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit.
Iubirea este fericita chiar si atunci cand ii sunt taiate membrele de catre cel
iubit. Iubirea nu stie decat sa daruiasca. Ea este intotdeauna pregatita sa se
ofere in intregime. Barbatul a plecat, fara sa-si mai dea osteneala sa arunce
in urma macar o privire. Si-a construit casa visata, iar anii au trecut din
nou.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Comic Sans MS";">Copacul,
devenit acum un simplu trunchi fara crengi, a continuat sa-l astepte. Ar fi
vrut sa il strige, dar nu mai avea ramuri si frunze care sa poata canta in
bataia vantului. Vanturile continuau sa bata, dar el nu mai putea scoate nici
un sunet. Cu un efort suprem, sufletul sau a reusit sa rosteasca o ultima
chemare: "<b>Vino, vino, iubitul meu</b>".
Timpul a trecut, iar barbatul a imbatranit. Odata, se afla prin apropiere, asa
ca a venit si s-a aşezat sub copac. Acesta l-a intrebat: "<b>Ce mai pot face pentru tine? Ai venit dupa
foarte, foarte mult timp</b>". Batranul i-a raspuns: "<b>Ce poti face pentru mine? As vrea sa ajung
intr-o tara indepartata, sa castig si mai multi bani. Pentru asta, am nevoie de
o barca</b>". Fericit, copacul i-a spus: "<b>Taie-mi trunchiul si fa-ti o barca din el. As fi extrem de fericit sa
devin barca ta si sa te ajut sa mergi astfel in tara aceea indepartata, pentru
a castiga mai multi bani. Dar, te rog, ai grija de tine si intoarce-te cat mai
repede. Voi astepta de-a pururi intoarcerea ta</b>". Omul a adus un
ferastrau, a taiat trunchiul copacului, si-a facut o barca din el si a plecat.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Comic Sans MS";">Acum,
din copac nu a mai ramas decat radacina, dar el a continuat sa astepte cu
rabdare intoarcerea celui iubit. A asteptat mereu si mereu, constient insa ca
nu mai avea nimic de oferit. Poate ca barbatul nu se va mai intoarce niciodata.
Egoul nu se duce decat acolo unde are ceva de castigat. Odata, m-am asezat
langa ciot. Acesta mi-a soptit: "<b>Am
un prieten care a plecat departe si nu s-a mai intors. Ma tem sa nu se fi
inecat, sau sa nu se fi ratacit. Poate ca s-a pierdut in tara aceea
indepartata. Poate ca nici macar nu mai este in viata. O, cat mi-as dori sa
aflu vesti de la el! Ma apropii de sfarsitul vietii, asa ca tot ce mi-as mai
dori ar fi sa aflu vesti despre el. Atunci as muri linistit. Dar stiu ca nu ar
mai veni nici daca mi-ar auzi strigatul, caci nu mai am nimic sa-i ofer, iar el
nu intelege decat acest limbaj</b>".<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Comic Sans MS";">Egoul
nu intelege decat limbajul acceptarii. Iubirea vorbeste <b>limbajul daruirii</b>.</span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Comic Sans MS";"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj73HNme7z2On5Os2Yb6vtLEWh5tLdVlNm0TfjMEgmv-nDZ92gzGW7yaS3bfjYhr1nsg2pq_mHoeMkuVf2xAMqqV2mJGpQXJynrcjLTV6DNIv4XLpLFsQc-JzuS47nIBYAS8ITWqobaTmQ/s1600/hand-tree.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj73HNme7z2On5Os2Yb6vtLEWh5tLdVlNm0TfjMEgmv-nDZ92gzGW7yaS3bfjYhr1nsg2pq_mHoeMkuVf2xAMqqV2mJGpQXJynrcjLTV6DNIv4XLpLFsQc-JzuS47nIBYAS8ITWqobaTmQ/s320/hand-tree.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Comic Sans MS";">PS - din pacate povestirea nu este scrisa de mine, dar tin minte cand am citit-o prima oara era o pilda, nu mai stiu in ce carte, aveam vreo 7 ani si am plans o dupa amiaza intreaga iar ai mei nu intelegeau ce am. Am primit din intamplare povestirea si mi-am adus aminte de perioada aceea din copilarie cand totul era posibil, cand nimic nu umbrea Visul si Speranta, cand Problemele erau departe...povestirea seamana cu o alta, Inima de mama dar despre aceea am sa va vorbesc intr-o alta zi....Acum, intorcandu-ma la acest blog ma simt ca si calatorul obosit care s-a asezat langa ciotul batran care inca spera sa mai vina sa-l caute cel de care se legase sufleteste. Din pacate, in viata de zi cu zi, copacul acesta ia parca prea des chipul copiilor si parintilor abandonati, a oamenilor parasiti, a povestilor nescrise...</span></div>
Minervahttp://www.blogger.com/profile/10310305731554306431noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-8156442273060751413.post-33777985693970546392010-07-13T01:30:00.000-07:002010-07-13T01:30:43.424-07:00<span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><div style="text-align: center;"><b><span class="Apple-style-span" style="font-size: x-large;">Încotro? </span></b></div><div style="text-align: center;"><br />
</div> Marele Om care a rămas în istorie cu numele de Platon remarca într-una din operele sale - „Banchetul” dacă nu mă înşel - că în fiecare zace un copil indiferent de vârsta biologică, idee preluată şi dezvoltată mai apoi, de elevul şi discipolul său, nu mai puţin celebrul Aristotel. Acesta din urmă avea să observe că felul jucăuş al omului este condiţia histrionică a actorului. Dar nu despre aceasta vreau să vorbim.<br />
Vă amintiţi probabil de Cavalerii Mesei Rotunde, de Arthur, Merlin şi Sir Lancelot, de Sfântul Graal - potirul în care Iosif din Arimateea a strâns sângele care picura din trupul lui Iisus atunci când a fost răstignit, şi cum, o dată cu trecerea timpului acest potir şi legenda sa au ajuns simbolul idealului -, şi de Galahad, fiul lui Lancelot, cel care prin puritate sufletească şi fizică, va ajunge să-l afle, ca imediat apoi, să dispară împreună cu el, în chip misterios!?<br />
O legendă vorbeşte despre capacitatea noastră de a ne găsi idealul. Problema este dacă noi avem un ideal, şi acum nu vorbesc despre generaţia pe care o reprezint, ci despre generaţia care stă să vină. Nu o dată m-am întrebat care va fi idealul lor. Noi, de bine de rău, găsisem în ideea de educaţie şi de şcoală o sursă de formare şi de informare, dar pentru copiii noştri aceste surse mai au oare aceeaşi valoare?<br />
Să ne închipuim că România de azi este o expoziţie şi că tot ceea ce este expus ne reprezintă. Nu vi se pare că ne înecăm în prea multe griuri, că atmosfera este una sumbră, că prea puţini oameni zîmbesc? Cineva spunea că în durere eşti salvat de speranţă. Privind mai atent însă, veţi observa că de pe chipurile oamenilor a dispărut orice speranţă. Să fim chiar atât de disperaţi? Ce mă sperie este nonşalanţa cu care tineretul trăieşte prezentul fără a se mai gândi că trebuie să existe şi un viitor. Mi se pare că oferindu-le totul i-am transformat în nişte handicapaţi. Le-am luat puterea de a visa. Pentru ei speranţa este o noţiune abstractă de dicţionar. Nu au fost învăţaţi să spere? Dar nici să lupte pentru ceva! Le-am dat TOTUL fără să luăm în calcul faptul că acest TOT se poate întoarce împotriva noastră. Şi acumi ce vom face?<br />
Tot ce simt şi tot ce ştiu este că raportul de forţe se schimbă, că ei reprezintă sintagma „<b><i>fiecare generaţie cu idealul ei</i></b>” grotesc, fără sens! Sunt prea puţini care ştiu ce au de făcut, care şi-au făcut un plan de viaţă, cei mai mulţi trăiesc doar în prezent.<br />
Mi se pare firesc să mă întreb: omenirea, ÎNCOTRO?</span><div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br />
</span></div>Minervahttp://www.blogger.com/profile/10310305731554306431noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8156442273060751413.post-9409792835350369732010-07-13T01:27:00.000-07:002010-07-13T01:27:42.191-07:00<span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><div style="text-align: center;"><b><span class="Apple-style-span" style="font-size: x-large;">Dincolo de superlativ </span></b></div><div style="text-align: center;"><br />
</div> Sufletul meu a crescut, şi cred că al oricărui părinte, atunci când mass-media din România vuia de rezultatele meritorii ale copiilor noştri la olimpiadele şcolare internaţionale. Am fost mândră să aflu că un copil român a cules elogiile străinătăţii plasând valorile şcolii româneşti pe cea mai înaltă treaptă şi ne-a făcut să ne întrebăm curioşi, dincolo de superlativ ce mai poate fi!?<br />
Puţini ştiu însă cât timp se consumă pentru a ajunge la performanţă. Puţini ştiu că acel copil care, de mic, manifestă un talent sau are o pasiune pentru un anume domeniu al ştiinţei, şi ai cărui părinţi ştiu să le călăuzească paşii pe sinuosul drum în tainele cunoaşterii, renunţă la ceea ce, de fapt şi de drept, indiferent de performanţă, nimeni şi nimic nu le-o mai dă - COPILĂRIA.<br />
Nu o dată mi-am pus întrebarea dacă merită să sacrifici cele mai frumoase momente din viaţa unui om. Vreau să vă spun că părerile sunt pro şi contra. Vorbesc însă acum de pe poziţia celui care a avut un copil într-un lot olimpic şi care, la rândul ei, şi-a sacrificat copilăria pentru a-şi croi un drum în artă. Şi cu toate acestea, nu arta, în adevăratul sens al cuvântului, a fost drumul meu. Acum vreau să vorbesc despre cum se ajunge la performanţă.<br />
O zi din viaţa unui asemenea copil se desfăşoară după un ritual bine stabilit: sculat la oră fixă, de obicei la 06.00 dimineaţa. De ce? Vrea să mai verifice o dată exerciţiile făcute de cu seară, pentru că este convins că mai există o cale de rezolvare a acestora. Ora 07.30, micul dejun. 07,50, plecarea la şcoală... Aici, în caz că olimpiada naţională sau internaţională este pe aproape, nu participă cu toţi colegii la cursuri. Orele lui sunt strict pe specialitate. O oră, două, şase. Ora 15.00, vine acasă. Ia prânzul. Speri că se va culca măcar o oră, dar îl găseşti în camera lui, pe burtă, de-a latul patului, rezolvând probleme de matematică. Ora 17.00. Îi duci o gustare, iar el spune să o laşi pe masă că mai are puţin de lucru cu nu ştiu ce integrală. Ora 19.00, la cină, la fel, o laşi pe marginea patului. Printre acolade, paranteze sau radicali veţi găsi firimituri. Ora 22.00: îi spui că trebuie să se culce, iar el te asigură că o va face imediat, dar la miezul nopţii, dacă treci pe la el, îl vei găsi frământându-se să afle cel mai simplu drum către o soluţie. În sfârşit, exasperat, pe la 2 dimineaţa ameninţi că dacă nu va stinge el lumina, o vei face tu. Este un argument care încă mai prinde. Închipuiţi-vă acest ritual reluat, iar şi iar, ani în şir. Invariabil, cu aceleaşi argumente şi cu aceleaşi stereotipii. E drept, medalia de aur este o recompensă.<br />
Îl priveşti cum se uită la ea şi ridică din umeri, ca şi cum ar fi fost vorba despre o joacă. Şi, firesc, revii la întrebarea de început: dincolo de superlativ ce poate fi? Unde începe şi unde se termină copilăria? </span>Minervahttp://www.blogger.com/profile/10310305731554306431noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8156442273060751413.post-29113477234205124682010-07-13T01:24:00.000-07:002010-07-13T01:24:05.315-07:00<div style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: x-large;"><b>Biserica Sfântului Tub Catodic </b></span></div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><div style="text-align: center;"><br />
</div> De multe ori, privind generaţiile care vin, mă întreb dacă nu cumva tehnologia sfârşitului de mileniu s-a perfecţionat prea repede, comparând şi numai generaţia anilor 80 cu cea a anilor 90.<br />
Şi-ar fi închipuit străbunicii noştri că dagheroscopul sau kinetoscopul vor exista în casa fiecăruia!? Nu ştiu, deşi se spune că fiecare generaţie are propriile vise şi împliniri. Nu uit, totuşi, că din generaţia lor a făcut parte, poate unicul scriitor al cărui spirit vizionar (a anticipat multe din tehnologiile secolului XX) poate fi comparat cu saltul pe care l-a produs în cultură epoca Renaşterii, adică Jules Verne. Şi, doamne, cât este de largă prăpastia dintre ce au vrut ei şi ce vor copiii noştri azi. Retorica celor de mai sus nu este produsul unui act de moment. Acum câţiva ani, fiul şi nepotul meu îşi trăiau zburdalnic ultima zi a vacanţei de iarnă. Cu un sentiment ciudat (acela era de moment) i-am întrebat întrebat dacă nu au avut nimic de lecturat în vacanţă, nu de alta, dar au stat aproape tot timpul pe computer, jocuri şi Internet. Copiii mi-au spus nonşalant: „<b><i>Trebuia să facem nişte fişe!</i></b>“ „<b><i>Şi le-aţi făcut?</i></b>“ „<b><i>Nu!</i></b>“. Nu ştiu dacă altcuiva răspunsul i s-ar fi părut obraznic, pentru mine însă a fost un semnal de alarmă. Am stat cu amândoi până dimineaţa la trei, să facem fişele. Eu furioasă, ei îmbufnaţi. Apoi am aflat că şi alţi părinţi se confruntă cu aceeaşi poveste. Şi ei, ca şi mine, în ideea de a le oferi ce este mai bun, am pus în mâinile copiilor noştri o adevărată armă. Cu ea au început să distrugă, şi teamă mi-e că nu se pune nimic în loc, ceea ce noi construisem şi generaţiile dinaintea noastră au construit, cultura unei naţii. </span><div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> <b>Copiii noştri nu mai citesc</b>. Internetul le oferă, mură-n gură, subiecte, ba chiar au ajuns să facă tranzacţii între ei cu subiecte luate de pe Internet - rezumate, fişe, analize literare, eseuri. În schimb, nu mai pun mâna pe carte, nu mai citesc. Mai mult, pervers şi rapace, calculatorul le distruge vederea, a generat chiar un sindrom al computerului, o boală care deja ţine de psiho-patologie, atenuează afectele şi emoţiile, şi mă gândesc îngrozită unde vom ajunge? Recunosc, una este să dezvolţi un sistem cum este o generaţie de computere, să aplice aceste sisteme în domenii, care până mai ieri erau terra incognita, şi alta este să stai toată ziua pe calculator şi să te joci. Calculatorul, acest adevărat dumnezeu electronic, şi adepţii săi din Marea Biserică a Sfântului Tub Catodic, se substituie Creaţiei, descalifică religii şi credinţe, involuează mental fiinţa şi, deşi chiar eu îl folosesc, pentru că munca mea este legată de el, ştiu, simt, că într-o bună zi ne va distruge.<br />
<br />
Să fie aceasta <b>APOCALIPSA</b>?</span></div>Minervahttp://www.blogger.com/profile/10310305731554306431noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8156442273060751413.post-58020636500242113842010-07-10T11:05:00.000-07:002010-07-10T11:09:25.686-07:00<h2 style="text-align: center;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: x-large;"> Călăreţul din Lună<o:p></o:p></span></span></h2><div class="MsoNormal" style="text-align: center;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt;"><o:p> </o:p></span></b><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt;"><o:p> </o:p></span></b></div><div class="MsoNormal"><i><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: x-large;"><b>16 decembrie 1898<o:p></o:p></b></span></span></i></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Mă doare gâtul. Ce se întâmplă de la un timp încoace m-a cam cam dat peste cap. Credeam că în România nu mai sunt posibile minunile?! Sunt trează dinainte de cinci, voiam să aştern câteva gânduri pe pânză dar aşa cum se-ntâmplă atunci când vreau ceva anume îmi lipseşte elanul. Unii ar spune că de vină este lenea nativă. Poate, niciodată n-am fost un pictor convins. Una e să desenezi inimioare şi îngeraşi pe bileţelele de amor ale colegelor de clasă şi alta să te ţi de pictura cu mesaj. La fel ca Memoriile sau Jurnalele care sunt ţinute pentru refularea personală nu pentru cea colectivă. Ceea ce fac urmaşii, cu scrierile personale ale unor personalităţi mi se pare o impietate, nicidecum o cunoaştere mai profundă a celui care a fost ceva cândva, undeva. Mă întreb cine mi-ar da acum dreptate, dacă ar fi să mă aresteze din nou?! <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Ochii îmi ard. Greoi, reuşesc să mă ridic şi să cobor din pat, frecându-mi-i. Pleoapele parcă ar glasspapir. Spatele mi-e secerat de dureri difuze, aproape uniforme, dacă nu ar fi şi o pulsaţie acută, din timp în timp. Puţină mişcare şi am să fiu ca nouă!? Drumul până la bucărie,îl fac pe bâjbâite. Traseul mi s-a imprimat, inconştient aş spune, în memorie mişcării de zi cu zi, aproape la aceaşi oră, de doi ani încoace, ca o amprentă motrică. Trebuie să plec de acasă până nu-şi aduce aminte maică-mea să mă sune. Sau să scot telefonul din priză? Ar fi o idee, oricum sunt liberă până luni?! Da’ dar atunci mă pot trezi cu ea la uşă. Şi nici asta nu e o soluţie pentru că ne-am trezi vorbind în contradictoriu. Asta se întâmplă ori de câte ori ne întâlnim.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> De când m-am întors acasă, am două codiţe. Una oficială - maică-mea, alta neoficială - căpitanul Cătină. Dragul de el, nu s-a săturat să-i tot dau cu tifla, iar el să-nghită în virtutea unei meserii idioate. Nu odată m-am întrebat dacă ăştia de secu ştiu ce înseamnă, în realitate, noţiunea de securitate!? Etimologic, ea îmi spune una, în realitate se-ntâmplă altceva. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Uneori mă surprind gândindu-mă la Catină ca la un posibil bărbat în viaţa mea, şi cred că nu greşesc de opt ani de când se ţine după mine aş putea spune că mi-a fost cel mai fidel admirator! În ghilimele spus! Totuşi mi-ar fi plăcut să mă ştiut protejată de un asemenea bărbat, da’ când îmi aduc aminte ce meserie are, pasiunea moare pe loc. Cum naiba s-or simţi soţiile lor? S-ar găsi cine să-mi spună că este o profesie ca oricare alta, inclusiv Cătină. Să-i faci pe cei din jur să se simtă într-o nesiguranţă permanentă este oare o profesie? Uite chestia asta ar trebui să-l întreb pe Cătină la proxima întâlnire! Dumnezeule, şi câţi nu-i admiră, şi câte femei nu-şi doresc un asemenea soţ?! Nu ştiu, dar cu amicul Cătină lucrurile au stat mereu altfel. Trebuie să recunosc că până să mă ducă la Bucureşti am fost în grija lui. Şi că faţă de alţii, m-a ajutat. Sună ca dracu, nu?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Aprind lumina şi închid ochii involuntar. Ceva între usturime şi durere explodează undeva între urechi şi cerul gurii. Mă obişnuiesc repede cu senzaţia şi cu timpul chiar dispare. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Ibricul este pe aragaz. Surâd. Baba mi-a pregătit totul pentru cafea încă de aseară. Săraca,<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">vine zilnic. Să facă mâncare, să spele şi să-mi facă ordine. Nu pot pune mâna pe nimic. Spune că m-a crescut ca să fiu servită nu să servesc. Baba sste singura legătură cu trecutul şi o accept pentru că este singura care merită să fie tratată altfel decât simplă dădacă sau menajeră. Restul nu mă interesează.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l1 level1 lfo1; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Da' lasă-le, nu te mai obosi, am încercat de câteva ori să o fac să renunţe. Are 86 de ani şi<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">o energie care de multe ori mă sperie şi pe mine.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l1 level1 lfo1; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Ie, ie că zâci tu, no?!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l1 level1 lfo1; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Nu, da' nu mai sunt copil!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Mi-aruncă câte o privire care s-ar traduce prin "ce ştii tu?!" şi continua să vină cu regularitate. Mă întreb cum va fi atunci când nu va mai veni, ce voi face, Baba este alter-ergoul meu, umbra mea, un fel de scut de protecţie. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Mă gândeam la ea acolo, cred că mai mult la ea m-am gândit. M-a protejat de la cinci zile şi o face la fel şi azi când am aproape 34 de ani. Ea a fost singura care nu m-a condamnat atunci când toţi ceilalţi o făceau. Îmi spunea să am încredere în Dumenezeu şi totul va fi bine. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 144.0pt; text-indent: 36.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, sans-serif;"><br />
</span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> La terminarea facultăţii, mama a fost repartizată la Zlatna, undeva în Apuseni. Provenea dintr-o familie de moşieri, nu se putea aştepta la altceva. În ‘56 era în anul doi. Nu a luat parte la manifestaţiile de stradă. A fost norocul ei, altfel ar fi fost exmatriculată din motive politice deşi era studentă de zece. Au încercat să-i facă rău, dar a avut noroc cu un activist. Copilăriseră împreună. Nu ştiu cât a fost prietenie şi cât amintirea copilăriei cert este că activistul de partid avea să ţină minte acest lucru. În ’56, răspundea de raionul Ilfov. Când s-au făcut listele cu cei care urmau să fie daţi afară din facultate, a vrut să se convingă că este vorba despre ea şi a chemat-o la el. Îi bifase apoi numele alături de cei care rămâneau. S-au iscat discuţii dar el nu a cedat şi ea şi-a terminat şcoala.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><br />
</div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Evit orice contact cu ai mei pentru simplul motiv că orice aş spune tot la ceartă am ajunge. Le este greu să accepte că "m-am înhăitat" cum spune taică-meu, cu cei de la Ineu în loc să-mi văd de casă. Al doilea motiv este, bineînţeles, Mihnea, de ce m-am despărţit de el, că m-a aşteptat, că este soţul meu, că ce-o să spună lumea că divorţez a doua oară, că...<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Femeia trebuie să fie supusă băbatului!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Unde scrie? - obrăznicia îmi dădea aripi excat când nu era momentul.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Aşa e de când lumea!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l1 level1 lfo1; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Şi el ce să facă, să umble dintr-un pat într-altul, să bea şi să mai fie şi violent ca să<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">demosntreze că este şeful?!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l1 level1 lfo1; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Yanni, termină! - intervenea mama autoritară.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l1 level1 lfo1; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Nu vezi ce idei are, unde vrea să ajungă?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l1 level1 lfo1; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">E viaţa ei!!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l1 level1 lfo1; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">I-ai apărarea, de aia a ajuns unde a ajuns!!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> În acest punct al discuţiei, o ştergeam pe uşă afară. De doi ani, plecam din casa părinţilor mei ca un paria, pe furiş. Nu mă supăra atitudinea lor, chiar dacă îmi lăsa un gust amar. Aveau dreptate! Mi-o făcusem cu mâna mea. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Adevărul era că nu mă puteam obişnui dintr-odată că sunt acasa şi că oamenii nu se vor chinui să fie înţelegători. Ştiam că zâmbetele multora erau doar de complezanţă pentru ceea ce am fost şi ascundeau duplicitate, laşitate şi minciună, frică, după cum zâmbetul era o mască socială pe care şi-o puneau ca să menţină aparenţele, dar mai ales, să ascundă teama de a nu fi prea vulnerabili.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Obosisem. Nu fizic. Sufleteşte. Opt luni căutasem un loc de muncă. Pe unii directori îi cunoşteam din copilărie, mulţi erau prietenii tatălui meu. Sporovăiam vrute şi nevrute, dar atunci când le puneam cererea de angajare în faţă, deveneau subit foarte ocupaţi ori foarte grăbiţi să ajungă la o şedinţă sau la o întâlnire de care uitaseră. Singura care m-a acceptat a fost Lia Rusu, directoarea de la "Tricoul Roşu". A pus doar o condiţie:<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Nu faci politică altfel de întorci de unde ai venit!?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Câteva clipe am privit-o, serioasă, în ochi. Lia Rusu nu glumea. Obrazul i s-a destins într-un zâmbet subţire, cred că doamna Rusu regreta în acel moment că a fost de acord să mă angajeze.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">De acord.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> În timp ce îi semna cererea de angajare, am observat licărul de satisfacţie din ochii ei. Cu ani în urmă, în discuţiile dintre părinţii mei, numele Liei Rusu era pomenit frecvent.Ultima oară discuţia degenerase în ceartă.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Ţi-am spus că nu avem ce să discutăm pe tema asta!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Nu discutăm despre Lia Rusu, ci de faptul că fiica ei a avut un accident la înot şi a<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">paralizat!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Nu mă interesează!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Ar trebui să te intereseze!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">De ce, nu plătesc destul sau ce!? Gata, nu mai avem ce discuta pe tema asta! <o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Taică-meu părăsise încăperea furios. Pentru mine era o noutate că se certau. A doua zi, în loc să merg la şcoală, m-am dus la spital. Urcam scările în fugă şi m-am ciocnit de el.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Nu eşti la şcoală?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Scuturasem capul:<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Nu, tati, cine e Lia Rusu?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Dezamăgit îmi ridicase uşor capul, de bărbie:<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Pentru asta nu te-ai dus la şcoală? –m-a mângâiat-o fugar pe creştet şi plecase fără să-mi<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">răspundă. Pe maică-mea a găsit-o în camera medicilor, completa fişele bolnavilor.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Ce e cu tine aici? - nu părea surprinsă că mă vede.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Mami, cine e Lia Rusu?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Nici ea nu mi-a spus nimic. Nici atunci şi nici mai tărziu. Doar m-a dus-o până la uşa unei<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">rezerve şi m-a lăsat-o acolo. Priveam cum asistentele schimbă perfuzia. Nu vedeam cine este în pat. Pe urmă, femeia brunetă, frumoasă, ce apăruse de după uşă şi care atunci când a dat cu ochii de mine a avut o expresie de furie, ridicase mâna, o clipă gândisem că mă v-a lovi şi strânsesem ochii, dar nu, femeia închidea uşa. Recunoscusem în femeia frumoasă care mă privise cu atâta răutate pe Lia Rusu. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> O studiam pe furiş. Plinuţă, cu un ten de porţelan şi foarte elegantă. Salut şi ies repede, gândindu-se din nou la legătura dintre această femeie şi părinţii mei. Coboram ultimele trepte spre ieşire şi m-am ciocnit nas în nas cu Fane Milcoveanu. Ne-am privit câteva momente încurcaţi. Am vrut să treac mai departe, dar Milcoveanu m-a prins de braţ:<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Fugi!?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> În sfârşit cineva căruia nu-i este frică să vorbească cu mine?! </span></i><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">– zâmbeam încurcată.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Bună.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Mă măsurase tăcut, din cap până în picioare.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Ţi-e greu?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Nu! - neagasem vehement deşi ochii mi s-au umplu de lacrimi. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">La naiba, niciodată nu plâng</i><o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">atunci când trebuie!?". </span></i><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Cu un gest spontan, Milcoveanu mă luase în braţe.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Întotdeauna ai avut coloană vertebrală! – şoptise înainte să-mi dea drumul.- Dovedeşte<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Că ai şi acum... A! - băgase mâinile până aproape de cot, în trenciul uzat. - Mai am o datorie de plătit! - îmi întinsese un măr galben cu coajă lucitoare de parcă era poleit cu ceară.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Înzbucnisem în râs ţinându-ne unul de altul.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">E bine că n-ai uitat!? - înfipsesem dinţii, cu poftă, în coaja aurie.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Cum să uit!?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Milcoveanu era un pofticios notoriu. În facultate, profesorii glumeau pe seama lui şi<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">spuneau că va fi primul bărbat care va lua Nobelul pentru maternitate. Înfuleca orice. Într-o seară, colegul de cameră, student la medicină, care făcea practică la ginecologie a adus o broască de control şi o sticluţă cu soluţie. A doua zi când deschide ochii, Milcoveanu constată cu stupoare că este înconjurat de o grămadă de tipi care de care mai simandicoşi, în halate albe. Îl priveau ca pe a opta minune a lumii.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Ştefane, de astă dată ai mierlit-o, cezariană scrie pe fruntea ta!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> O zi întreagă s-a holbat Milcoveanu la broasca lăbărţată pe burtă şi cu labele împrăştiate în<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">lături.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Ţi-ai găsit de lucru? – îşi juca degetele în pletele rebele.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Nu sunt chiar atât de ghinionistă! Tu? Ce fac fetele? – schimb registrul uşurată. Mă <o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">săturase să tot vorbească despre mine.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Cresc.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Tot singur?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Tot.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Evită să mă privească. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Ce dracu, şi lui îi este teamă?<o:p></o:p></i></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Aha...Cine e procuror şef? – n-am mai ştiut ce să întreb. Nici Milcoveanu nu era în apele<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">lui atunci când trebuia să vorbească despre familie.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Gorgan.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">La relaţiile pe care le are?! - îl studiam surprinsă. Gândeam că nu este un bărbat urât, că<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">are doar ghinionul să crească trei copii singur. Şaten spre blond, păr cârlionţat, puţin prea mare pentru un procuror care se respectă, ochi căprui, aproape negri, bine legat şi destul de înalt.. Mi-amintisem, nu fără o notă de amuzament, de vremea când plecau împreună în anchetă. Mă ruga să nu-mi ia pantofi cu toc pentru că îl depăşeam şi îl făceam să se simtă prost.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Mă bucur că te-am văzut! - mă mângâiase fugar pe obraz.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Şi eu.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Toată viaţa se va autoflagela cu moartea Danielei?!</span></i><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> – l-am condus cu privirea, pe scări, în sus.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Seara, mi-am anunţat familia că mă mut în garsoniera lui Andrei până îşi va găsi Mihnea <o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">altă locuinţă. Taică-meu a ridicat o clipă ochii din ziar, s-a uitat mai întâi la mine, apoi la mama, după care şi-a reluat cititul, bodogănind ceva numai de el înţeles.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">De ce?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Pentru că încep serviciul şi am nevoie de linişte. – nu voiam să le dau apă la moară şi aşa<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">relaţiile dintre noi erau tensionate. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Cine te-a angajat aşa, peste noapte?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Tonul zeflemitor m-a scos din sărite.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Lia Rusu.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Taică-meu lăsase ziarul din mână. Baba scăpase farfuria care o spăla, în chiuvetă. Auzeam doar cum adună cioburile.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Cum ai ajuns la ea? - nu mai ştiu cine a întrebat.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Întâmplător.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Ce te-a angajat, consilier…<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Sunt naivi dacă îşi închipuie aşa ceva?!<o:p></o:p></span></i></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Muncitor necalificat!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Taică-meu sărise în picioare împins parcă de un arc nevăzut.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Glumeşti? - împătură ziarul şi-l aruncă pe măsuţă, lângă telefon.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Nu.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Eşti nebună dacă accepţi…<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Am acceptat! – l-am întrerupt iritată. - De ce sunt nebună? Voi supravieţui, nu e bine?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">asta vreţi şi voi asta vrea şi Ceauşescu!!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Treaba ta!!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Ce te deranjează mai mult, faptul că sunt muncitor necalificat sau că m-a angajat<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">fosta ta amantă?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Ieşi afară!!!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Am plecat trântind uşa, aşa cum făcuse el cu mult timp în urmă.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 180.0pt; text-indent: 36.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, sans-serif;"><br />
</span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Copilăria şi adolescenţa mi-au stat sub semnul internatului. Perioada în care aveam mai mare nevoie de ei, mi-am petrecut-o în cămine reci şi impersonale, în ideea că într-o bună zi voi ajunge o stea a baletului românesc. Veţi spune că e normal aşa. Nu cred. Ai mei au fost prea siguri de viitorul meu, aş spune chiar nefiresc de siguri. În vacanţe eram controlată sever, din jumătate în jumătate de oră, nu am avut prieteni, dar nu înseamnă că nu mi-am trăit copilăria. Dimpotrivă. În tabere am ajuns abia în liceu, singură, luptând mereu să demonstrez că exist, cu un program calculat la secundă asemeni unui robot. Dar aş fi nedreaptă să nu recunosc, condiţiile în care am crescut le depăşeau cu mult pe cele ale unui copil obişnuit. Aveam tot ce-mi doream cu excepţia unui singur lucru – atenţia lor. Amintindu-mi toate acestea îmi dau seama că nici ai mei nu aveau prieteni, singurul om acceptat în casă a fost Baba şi ea pentru că o cerusem noi, eu şi Andrei.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Ţârâitul telefonului mă face să scap ceaşca din mână. “<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Deja stau rău la capitolul nervi!!”</i> Cafeaua desenează o hartă neconvenţională pe tricou şi pe linoleum. De ceaşcă s-a ales praful. E ţăndări. Ajung la telefon după al doilea apel.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Da?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- La Timşoara oamenii sunt pe străzi.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Cine e ?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Ton de convorbire întreruptă. Las receptorul în furcă. Oare de ce am senzaţia că “băieţilor cu ochi albaştri” le arde de glume. Nu văd motivul, oricum îmi ascultă telefonul, de ce să aibă chef de glume?! Poate vor să-mi mai schimbe ceva în viaţă, că de la o vreme toate sunt terne şi monotone, noroc că nu mi-am pierdut simţul umorului!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Brusc, realizez că acelaşi lucru mi-l spusese ieri Gavriş, şeful meu.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Trebuie să vorbim! – m-am pomenit cu el în spatele meu. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Deci nu mi s-a părut!?</i><o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Spuneţi!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Nu, nu aici, vino!!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Pe scări ne-am oprit. Gavriş se uită atent în jur, pe urmă în sus, în jos după care se revine la mine.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Uite, ai aici un bilet de voie! - scoate din buzunarul halatului petecul de hârtie. – Eşti<o:p></o:p></span></div><div class="MsoBodyText"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">liberă până după Revelion, să nu-ţi faci probleme, salariul merge!! - Gavriş era agitat peste măsură.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Ce dracu se întâmplă?</i> - nu înţelegean nimic.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Nu înţeleg?!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">La Timişoara oamenii au ieşit în stradă!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Şi?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l5 level1 lfo6; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Nu ştiu!? Am fost rugat să-ţi dau câteva zile libere aşa că…dispari!!!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 180.0pt; text-indent: 36.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, sans-serif;"><br />
</span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Pun mâna pe mătură şi mă apuc să strâng cioburile. Nu apuc să le adun pe făraş că telefonul sună iar. "Să sune!" - golesc gunoiul în găleata. Îl pun la locul lui, între masca de la chiuvetă şi perete, mătura o întorc cu paiele în sus şi o aşez după uşă. Telefonul contiună să sune. "<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Ah, lua-te-ar cine ştiu eu, da' încăpăţânat mai eşti!?"</i> - aproae smulg receptorul.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l1 level1 lfo1; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Da?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l1 level1 lfo1; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">La Timişoara oamenii sunt pe străzi!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l1 level1 lfo1; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Şi ? <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Nici un răspuns doar respiraţia, la fel de sacadată ca şi junghiurile mele intercostale. Nu mi se mai pare o glumă. În clipa următoare, închide. Un fior nelămurit mă scutură din cap până în picioare. Teama mi se strecoară nebună, în trup. Transpir instantaneu. Aproape că-mi aud dinţii clănţănind. Înghit greu, în sec, în timp ce mă aşez pe fotoliul din dreptul ferestrei. Reuşesc cu foarte mare greutate să mă concentrez. De ce, eu? Mă agăţ cu degetele de braţele fotoliului să nu cad. Am senzaţia că se înclină periculos. Ce mai vor? Nu le ajunge că nu mai am nici viitor şi nici familie şi că oamenii mă ocolesc de parcă aş fi ciumată?!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> “Îşi poate închipui cineva cum arată sufletul pe dinăuntru?...un complicat mecanism de pârghii, roţi dinţate şi arcuri. Lunecări labirintice, colapsuri vremelnice, imagini fixate ireversibil de retina interioară, urmele memoriei de o viaţă care vin din urmă! Nu poţi să le reconstitui decât aleator, deformate de sentimente şi de subiectivismul fiecăruia, de uitarea unor amănunte infime care uneori, au rol cheie într-o reconstituire. O oglindă orientată spre exterior în care nu se oglindeşte nimeni din afara ta, doar tu, proprietarul ei, atitudini bizare decupate din cele comune tuturor…flux de automatisme dobândit concomitent cu experienţa. Şi la ieşirea din labirint, ce te aşteaptă dacă nu tot un altul?!”<o:p></o:p></span></i></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 144.0pt; text-indent: 36.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, sans-serif;"><br />
</span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Vreau să dorm. Închid ochii, dar nu reuşesc să mă eliberez de realitate. Vreau să dorm. Binînţeles, cum se întâmplă în asemenea cazuri, somnul nu se lipeşte de mine. Vreau să mă ascund în cele mai dosnice colţuri din mine numai să nu mai aud vocea amintirilor!!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> E greu să fii ca ceilalţi atunci când ceilalţi te consideră altfel. Întotdeauna am plătit acest tribut. Poate revolta inconştientă că eram femeie şi nu bărbatul pe care şi l-ar fi dorit părinţii mei şi uneori chiar şi eu. Credeam că ascult glasul raţiunii şi lucrurile se încurcau mai rău. Am crescut cu convingerea că totul mi se cuvine. Nimeni nu mi-a spus că pentru acest TOT mai trebuie să şi lupt, uneori cu eforturi supraomeneşti, şi că în caz de ratare, ce voi avea de plătit. Nu faţă de societate, ci faţă de mine însămi. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Întotdeauna am meciuri cu maică-mea pe această temă. Acum, ar fi în stare să trimită pe cineva pe urmele mele numai să nu mă scape din ochi. Nu poate pricepe că nu mai sunt copil. Pe de altă parte, cred că pe ai mei îi deranjează faptul că nu-mi mai pot controla viaţa. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Dacă este adevărat ce am auzit, înseamnă că suntem în pragul schimbării. Mă intrigă doar faptul că totul pare normal. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Brusc intru în panică. Simt că dacă va fi ceva, eu nu voi putea fi acolo pentru simplul motiv că voi fi în arest. E doar o chestiune de timp până vor veni să mă ridice. Mai mult ca sigur îşi vor lua măsuri de siguranţă. Printre aceste măsuri mă număr şi eu. Şi încă câţiva. Nu mi-e teamă că mă vor aresta, ci că nu voi fi acolo când se va produce schimbarea. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Mă plimb de mai bine de două ore, fără nici o ţintă, pe bulevard. Cătină mă supraveghează de pe cealaltă parte a pieţii. Mi-ar place să aibă curajul să-mi spună ce vrea. Dar nu are. Nu a făcut niciodată ceva cu de la sine putere. A fost doar un simplu executant. Ce chestie, m-a ajutat să-mi pregătesc licenţa şi pe urmă m-a anchetat!? Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, m-a mai luat în custodie şi pe viaţă! <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Nu mai ştiu ce aveam în minte atunci când mi-am ales ca temă pentru lucrarea de licenţă, recrudescenţa terorismului internaţional. Profesorul de relaţii internaţionale m-a sfătuit să stau de vorbă cu cineva de la USLA. - Unitatea Speciala de Luptă Antitero.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Nu o să ai probleme, doar eşti studentă la drept! – m-a asigurat zâmbind. Nu am avut. Din contră, au fost chiar binevoitori. Probabil că, o clipă, profesorul s-a gândit că s-ar putea să fiu racolată. Era un obicei ca cei mai buni să fie angajaţi în structurile de siguranţă naţională – miliţie sau securitate. Cum să fiu eu însămi, cum să nu greşesc faţă de ceilalţi, faţă de...aiurea, vorbe goale, sună a propagandă. Adevărul e că nu mi-a trecut niciodată prin cap că aş putea să-mi fac o meserie de credinţă din a urmări oamenii chiar şi la... weceu.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Asta crezi că facem noi? - întrebarea m-a luat pe nepregătite. Cătină, mă invitase la un suc şi aşteptând comanda, n-am avut de lucru şi mi-am dat şi eu cu presupusul. Mă privea amuzat, uşor încruntat. Era destul de greu de lucrat cu el. Tăcut, prefera să asculte. Analiza atent orice amănunt, nu se repezea să dea sentinţe. Într-un fel semănam.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Nu m-am simţit bine toată ziua. Aveam impresia că prezenţa lui nu face decât să-mi amintească gafa şi că tipul m-a luat în colimator. Mă gândeam, de fapt, încercam să-mi amintesc discuţiile avute cu el, nu cumva mai făcusem şi alte gafe?!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> La despărţire, mi-am jurat, cu riscul de a face o lucrare proastă, să nu mai dau ochii cu el. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Totuşi m-am văzut cu el zilnic, trei săptămâni. E drept că şi lucrarea a fost cotată peste aşteptări, dar soarta îţi joacă cele mai ciudate farse. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> A doua oară l-am revăzut în chip de anchetator.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Îţi place Kafka?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Trebuie să mărturisesc că întrebarea mă lăsase mască. Ce legătura avea arestarea mea şi Kafka. Probabil conflictul, pentru că la o privire mai atentă, toată agitaţia noastră cu sindicatul de la Ineu, se desfăşura într-o atmosferă kafkiană.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Nu în mod special!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Coborâse ochii în dosar.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Aici scrie că îţi place literatura germană.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> A fost rândul meu să cobor privirea. Era prima oară că mă îndoiam de justeţea acţiunilor mele.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Kafka nu este german.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Nu?? – eram sigură c încearcă să mă provoace.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Nu, dar îmi place într-adevăr literatura germană!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Si ce autor preferi?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Thomas Mann. - dialogul curgea de parcă stăteau la taclale cei mai buni prieteni. Eu una nu aveam în minte decât cine a fost cel care reuşise să adunune toate acele date despre mine. Cătină ridicase privirea.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Te surprinde că ştiu atâtea despre tine?!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Mi se tăiase respiraţia. Îmi citea şi gândurile.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l1 level1 lfo1; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Oarecum.- ridicasem din umeri indiferentă. Nu mi-a dat atenţie. Probabil punea<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">răspunsurile pe seama oboselii. Mă ridicaseră de mai bine de 24 de ore. M-au lăsat în birou şi au dispărut. Aveau grijă ca din timp în timp să deschidă uşa în aşa fel încât să nu adoarm. Cătină apăruse pe la prânz.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Ai putea să-mi faci faci o analiză a celei mai interesante scrieri a lui Mann?! - revenise cu ochii în dosar.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Da, cred. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Atunci, scrie...<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Două săptămâni nu am auzit decât "scrie". Scriam, umpleam coperţile unui dosar pe care, îmi ziceam, într-o bună zi, dacă voi avea curajul, i-l voi cere să-l recitesc. Din biroul alăturat, mă "acompania" corul de înjurături, bufnituri şi icnituri. O anchetă, cum se vorbea pe la colţuri, condusă de celebrul locotenent Cornea. Mă întrebam când îmi vine rândul. N-aş spune că am fost extraordinar de tare, că nu mi-a fost frică. Erau zile în care mă trezeam din cele câteva ore de somn fulgurant cu o teamă de nedescris, o spaimă inconştientă care îmi toca oasele şi voinţa de a rezista. Nu mai aveam putere. Fizic vorbind. Totuşi mă târam până la interogatoriu. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Niciodată nu am fost anchetată în grup. Doar de Cătină. Stăteam ore întregi şi ne priveam în ochi. Nu desluşeam în privirile lui altceva decât un cortegiu de lumini şi umbre care, după câte o explozie de moment, se atenua şi în câteva secunde dispărea cu totul. Odată intrată în biroul acela, lumea mea dispărea.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Corectează-mă, te rog! - m-am pomenit într-o zi că avea chef de vorbă.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Inima îmi zvâcnise în piept, ca un baros. Înclinasem capul în semn că ascult. Împinge dosarul în faţa mea. Pe jumătatea de coală scria cu litere de-o şchioapă: INVENTEAZĂ DRACULUI O POVESTE PLAUZIBILĂ, DOAR AI FOST PROCUROR! M-a bufnit râsul. Şi tot atunci palma lui m-a năucit. Închisesem ochii şi încercam să-mi revin. Cătină se ridicase de la birou, m-a apucat de gulerul hainei şi m-a tras la fereastră. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l1 level1 lfo1; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Dacă nu-mi dai o idee nu am cum să te ajut!?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Mă forţase să mă lipesc de pervazul din beton. Stătea în spatele meu cu mâinile proptite de deoparte şi de alta a mea. .<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Te urmăresc de mai bine de patru ani, am fost umbra ta peste tot pe unde ai umblat prin ţară pentru că acesta a fost rolul meu! Îţi cunosc oamenii de legătură, ştiu că tu ai pus la punct programul sindicatului, că tu i-ai dat o direcţie şi o strategie, Covrig se luptă cu morile de vânt! – vorbea repede, şoptit, ca şi cum se ferea.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Spuneţi-i-o!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Nu te juca!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Nu înţeleg!?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Nu-mi place să fiu violent, cu atât mai puţin să lovesc o femeie! Dar dacă nu găsim ceva convingător s-ar putea să intri pe mâna lui Covrig!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Nu înţeleg?!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Cu o smucitură, m-a întors la el.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Îţi baţi joc de inteligenţa ta?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> N-am făcut altceva decât să strâng buzele nu cumva să-mi mai scape ceva neortodox şi am rămas sprijinită de fereastră.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Cineva, nu mai ştiu nici cine şi nici în ce împrejurări, mi-a spus mai târziu, că din cauza mea ar fi avut neplăceri. Asta e acum, trebuie să am procese de conştiinţă şi pentru el!? <o:p></o:p></span></div><div class="MsoBodyText3"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"> Traversez prin faţa Teatrului. Este un început de iarnă superb, cu soare şi o spuzeală de lumină care pare că poleieşte oraşul. "Ce naiba să fac? Dacă mă duc acasă numai dorm şi la noapte fac planton! Idiotul ăsta se ţine după mine ca o umbră, în fond ce vrea? Nu i-a ajuns?!”<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><br />
</div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; mso-outline-level: 1;"><i><span style="font-family: Arial, sans-serif; line-height: 150%;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: x-large;"><b>17 decembrie 1989<o:p></o:p></b></span></span></i></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; mso-outline-level: 1;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 14pt; line-height: 150%;"><br />
</span></i></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; mso-outline-level: 1;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Nimeni nu ştie nimic, nimeni nu spune nimic! <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; mso-outline-level: 1;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> M-am dus la gară şi ca să nu dau de bănuit m-am aşezat la coadă. La şase fără zece aveam un personal că tre Timşoară. Mergeam frecvent la Timişoara, cel puţin de două ori pe lună, aşa că nu aveam de ce să-mi fie teamă.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l4 level1 lfo2; mso-outline-level: 1; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Timişoara, unu! <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; mso-outline-level: 1;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Casiera se uită la mine de parcă sunt picată din lună.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l4 level1 lfo2; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Gara Timişoara este închisă!! Următorul!!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l4 level1 lfo2; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Dar...<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l4 level1 lfo2; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Următorul!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Oare ce ar spune maică-mea? Oricum mă crede nebună. Tremură numai la gândul că mi-ar veni iar vreo idee şi cine ştie ce se mai poate întâmpla. Nu le e teamă că mi s-ar putea întâmpla ceva mie, le e teamă pentru viitorul lui Andrei.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Mi se pare ciudat cât de detaşat şi clar văd lucrurile. Întodeauna a fost aşa. Andrei era şi este fiul preferat, aşteptat, dorit. În ce mă priveşte, au făcut totul ca să mă simt în plus. Tot ce mie mi-a fost interzis, lui i-a fost permis. Noroc că preferinţele vădite ale părinţilor noştri ne-au apropiat în loc să ne despartă. Dacă ar fi să-l caracterizez pe Andrei în câteva vorbe, aş spune că e prea moale, nu are personalitate şi preferă să fie condus. Şi aceasta din cauză că a fost împins spre cariera politică pentru că le convenea alor mei ca poziţie socială, nu pentru că şi-o dorea el. Acum este secretar UTC pe judeţ, cu delegaţie. Aşteaptă confirmarea pe post, numire care mai mult ca sigur nu va veni pentru eu sunt pata neagră din dosarul lui. Chestia e că şi el ştie acest lucru dar nu spune nimic, îi lasă pe ai mei să-şi facă iluzii sau poate vrea să evite vreo dramă în sânul familiei. Nu ştiu încă, nu am discutat nimic pe tema asta.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 144.0pt; text-indent: 36.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, sans-serif;"><br />
</span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Ies din gară mai nedumerită decât intrasem. Nici o clipă nu m-am gândit că s-ar putea să fi fost urmărită, dar mai mult ca sigur, Cătină îşi făcea datoria. Mă opresc în staţia de tramvai fără nici o intenţie. Deodată văd bătrânul nuc. Rezistă eroic de mai bine de două secole în acel loc. Împodobeşte părculeţului din faţa blocului. Pe vremea copilăriei mele, se afla în curtea blocului în care locuiam cu chirie. Odată i-am spus la Mihnea că de câte ori văd nucul mă copleşeşte nostalgia, pentru că aici, dar într-o altă dimensiune, a rămas prizonieră copilăria mea. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Până şi în vacanţe eram ţinută din scurt. Cu lecturi obligatorii, rezumate şi fişe. Totuşi aveam suficient timp ca să-mi manifest de timpuriu înclinaţia de lider. Avea să rămână de pomină vacanţa care a făcut trecerea dintre grădiniţă şi şcoală.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Panorama se schimbă pe măsură ce amintirile mă copleşesc. Cald. Plăcut. Senin. Cer albastru, sticlos. Sar din pat cu chef de zbenguială, doar era prima săptămână de vacanţă, din toamnă mergeam la şcoală. Părinţii mei plecau devreme la serviciu, ceea ce-mi lăsa cât de cât libertate de mişcare. Baba mă lăsa să fac ce voiam, “<i style="mso-bidi-font-style: normal;">doară d’aia eşti copchil</i>”.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Cu hainele în braţe, o zbughesc spre bucătăria de unde venea o aromă delicioasă care îmi<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">provoca acut stomacul. Înhăţ un măr din fructieră şi-mi înfig dinţii în el, cu poftă. În acelaşi timp încerc să mă şi îmbrac. Panatalonul s-a împotmolit, trag şi mă pomenesc în fund, exact în pragul bucătăriei. Baba mi-aruncă o uitătură plină de reproş însă îşi vede mai departe de ale ei. Reuşesc să mă ridic, sprijinindu-mă în tot acest timp, de tocul uşii.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Iao, da'zânie mai eşti copilă!? – mă ajută să-mi închei pantalonii pescăreşti, încrucişându-mi bretelele la spate.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Da' mi-i foame!!- în timp ce mă trântesc pe scaun mă şi reped la coşul cu păine. În viteză, răstorn ceaşca de cacao. Pata maronie se întinde cu repeziciune pe faţa albă de masă pe care scrobeala Babei o făcuse ca hârtia.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- No, amu şa-i făc't? - Baba ridică ceaşca în poziţie normală. Am gura plină ca să mai răspund aşa că ridic doar din umeri şi sar de pe scaun cu gând să ies afară.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Inde-o-ntinz'? - aproape mă târăşte până la chiuvetă. Dă drumul la apă şi-mi freacă mâinile cu sârg. Opreşte apa şi-mi întinde prosopul. Cu ochii afară, scap prosopul în lighean.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l4 level1 lfo2; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">În curte! - reuşesc să salvez prosopul care nu se înmuiase de tot. Din mers îl arunc pe<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">spătarul scaunului şi dispar. Scările din lemn scârţâie, coborâtul meu seamănă cu rostogolirea bolovanilor la vale. Asta ca să o enervez pe doamna Nastai, căpităneasa cu veleităţi de mare doamnă, şi a cărei sufragerie se-ntinde până sub scară. Măcar să aibă de ce să mă spună maică-mii.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Dacă dă mumă-ta tălifon îi zâc ca-i mă's afar'! - aud în urma mea cu un ecou hârşâit.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Râd. Singurul telefon este jos, la restaurant. Până ajungea Baba la telefon eu eram în casă şi dacă se putea şi cu un rând de bastonaşe scris în caietul pregătitor. Nu era corvoadă mai mare decât să stai după masa când copii invadau curtea, să păzeşti telefonul. Maică-mea era sigură că aşa mă supraveghează mai bine motiv pentru care Baba mă lăsa să-mi fac de cap dimineaţa. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Pe banca de sub nuc, aştepta Nelu Cristoleţeanu, băiatul colonelului de la geniu care locuia sub noi. Când mă vede sare în picioare.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- I-a otrăvit pe Cepi şi pe Bombonica! – arată şopronul din spatel curţii. Lacrimile i se zvântaseră şi lăsaseră două dâre pe obrajii murdari.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Unul pe-o rână, celălalt ghemuit, câinii păreau că dorm. Mă las pe vine şi întind mâna, dar mi-o retrag imediat, impresionată neplăcut. Turpuşoarele mici sunt tari ca piatra. Şi reci. Cepi rămăsese cu ochii întredeschişi iar Bombonica crispată de parcă, în ultima clipă, mai voia o gură de aer. Mă ridic încet, cu furia mocnind undeva în gât. Nu sunt în stare să scot un sunet. Ştiu cine a făcut-o. Nu sunt primii câini otrăviţi. Ochii îmi rămân la glasswandul familiei Nastai. Şi sş minţi dacă nu aş recunoaşte că nu era prima oară când mă tenta să-l iau la ţintă cu praştia.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Dacă până atunci m-au reţinuseră teama şi bunacuviinţă, acum aveam şi motivul. Glasswandul în cauză, încinsese spiritele între vecini din momentul construcţiei pentru că fura aproape jumătate din coridorul comun pe toată lungimea lui. Nimeni nu era de acord cu el. Dar fusese construit pentru că aşa dorise doamna Nastai şi nimeni nu-i putuse ţine piept, cu atât mai puţin soţul. Într-o săptămână, militari, din subordinea acestuia, ridicaseră peretele din pătrate de sticlă. Fiecare pătrat era de altă culoare.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Mi-am scos, cu grijă de astă dată, praştia din buzunar. M-am aplecat şi la fel de calm, am început să aleg pietre cât mai colţuroase. Nu mă interesa că Nelu Cristolţeanu care pricepând ce vreau să fac începuse să se lamenteze că au să ne snopească ai noştri în bătaie. În faţa ochilor nu aveam decât imaginea Bombonicăi şi a lui Cepi. Adunasem o grămadă serioasă pe cuşca pe care o meşterisem mai întâi pentru Lord, apoi pentru Scaramouche, pentru Piticu’ şi pentru Şosetuţă, pentru Onuţă, Robinson şi Napoleon şi care sfârşiseră la fel ca Cepi şi ca Bombonica.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Primul ochi de geam pocnise sec. Au urmat celelalte, cu o cadenţă de automat. Cascada de ţăndări sfârâia pe ciment cu acute plângăreţe şi a scos locatarii la ferestre. Copiii din curtea vecină se holbau, căţăraţi de gard.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Ce-i, vreţi s-o încasaţi şi voi?! - m-am răstit la ei gata să izbucnesc în plâns.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Treci acasă! - Baba mi-a smuls praştia din mână şi a început să mă târască după ea. M-am smuls din strânsoare şi-am luat-o la fugă în direcţia cuştilor din fundul curţii. Acolo era o uşă care dădea în strada din spatele remizei de tramvai unde era şi Fabrica de ochelari pe care noi o vizitam adesea. În incursiunile noastre urmăream să adunăm cât mai mult celuloid pentru războaiele dintre noi. Îl aprindeam şi făcea un fum de ne ameţea, dar mimetismul ni se părea perfect. N-am ajuns la mijlocul curţii că m-a prins bunicu' Curta.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- No, acu' linişteşte-te, ai gătat traba!!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Madam Nastai ieşise şi mătura cioburile, blgoslovindu-ne în gura mare.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Las'că v-arat io vouă, dracilor!!...vă las io fără gură!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> În dreptul ei, mă smucesc din mâinile bătrânului şi mă-nfig în faţa ei.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Ce-o să-mi faceţi?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Măi! - Baba răsare ca din pământ, alături, şi mă apucă de cealaltă mână. - Treci în casă!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Ce-o să-mi faceţi, o să mă otrăviţi aşa cum ne-aţi otrăvit câinii?!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Atitudinea mea a luat-o prin surpindere, câteva clipe nu a avut replică.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Vină acas', fată! – m-au dus aproape pe sus pentru că mă zbăteam într-o criză de furie cum nu mai făcusem niciodată.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Asta e educaţia pe care ţi-o dă mă-ta!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Pudra i se adunase în jurul gurii, în linii drepte şi oblice. Semăna cu o mască de carnaval. Rujul se ştersese şi nu se mai păstra decât conturul de un portocaliu dubios.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Oricum e mai bună decât să mă înveţe să otrăvesc câini!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l4 level1 lfo2; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Drace, îţi smulg limba!! - se repede după noi cu mătura ridicată. Nu apucă să facă decât<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">vreo trei-patru paşi, cu mătura ridicată, că se loveşte de bunica lui Nelu.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Mai bine v-aţi vedea de treabă!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- No, amu' să văd ce-i zâci la mumă-ta!? - Baba mă abandonează în cameră din spate.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- I-a omorât pe Cepi şi pe Bombonica.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Toată dimineaţa am stat îmbufnată, călare pe pervazul ferestrei. Maică-mea a apărut imediat după prânz. Madam Nastai i-a ieşit în cale dar nu a apucat să deschidă gura pentru că au apărut bunicii lui Nelu. Au mediat conflictul în câteva minute, apoi bunica Cristolţeanu a tras-o pe mama deoparte.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Să nu o baţi.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Trebuie să-i plătesc geamurile...<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Nu-i plăteşti nimic, nu are aprobare pentru el! Reacţia fetei mi se pare normală, cu toate că, sinceră să fiu, nu mă aşteptam la aşa ceva, la vârsta ei!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Şi eu care credeam că o strunesc!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Este un copil inteligent, cu foarte multă personalitate, n-ai să obţi nimic cu bătaia.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Am s-o pedepsesc.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Eu ştiu!? Cred că mai de grabă ar trebui să găseşti o cale de comunicare cu ea. Va fi greu la început, ştie foarte multe pentru vârsta ei...<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Citeşte de la cinci ani!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Tocmai. Da' am văzut că-i place să danseze!?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Daaa.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l4 level1 lfo2; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">La Cluj se face selecţie pentru clasa de coregrafie, n-ai vrea să încerci?! Ocupă-i timpul,<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">de fapt, canalizează-i energia către lucruri constructive!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Şi aşa a început calvarul numit coregrafie. De parcă nu era de ajuns mişcarea pe care o făceam câteva ore bune pe zi, seara mergeam la înot. Peste iarnă, Baba venea la Cluj şi stătea cu mine. În vacanţe urmau obositoarele recapitulări.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l4 level1 lfo2; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Alexandra cât fac trei ori trei?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Întrebarea mă bloca. Baba, care de fiecare dată, făcea ce făcea şi-mi stătea în preajmă, bolborosea.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l4 level1 lfo2; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Ouă...<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l4 level1 lfo2; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Nouă!! – izbucneam triumfătoare. Mama închidea cartea cu o privire bănuitoare,<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">clătinând capul.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l4 level1 lfo2; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Babi, babi să vezi ce mă supăr!?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l4 level1 lfo2; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">D’apoi nu chinui fătuca, îi obosâtă!?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Mama abandona într-un târziu cartea de aritmetică dar ce folos. Cădeam din picioare de oboseală. Nu mai aveam chef de joc, nici de mâncare, de nimic. Ajungeam în pat ca un somnambul, Baba mă ducea aproape pe sus..<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Serile, la Cluj, ascultam poveştile ei, la început mă intrigau că nu erau cu zmei şi Feţi Frumoşi. Îmi povestea despre Avram Iancu, despre Decebal şi Traian, despre Mihai Viteazul şi Ştefan cel Mare. Cu timpul m-am obişnuit cu poveştile ei iar când se întorcea la Arad, trăiam o adevărată dramă existenţială.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 144.0pt; text-indent: 36.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, sans-serif;"><br />
</span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Trec strada, la maşină. Puţini trecători. Duminca niciodată nu este lume în oraş. Pentru oraşele ardelene, sfârşitul de săptămână înseamnă evadarea din citadin, recluziunea la căsuţele de vacanţă sau la casele bătrâneşti. Mă întreb dacă bănuie cineva ce se întâmplă la Timişoara.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> E trecut de şase. Curând se va lumina. Îmi spun să nu uit deseară, să o iau pe maică-mea din gardă. I-am promis. "Asta e!!"<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><o:p><i><b><span class="Apple-style-span" style="font-size: x-large;"> </span></b></i></o:p></span><span class="Apple-style-span" style="line-height: 48px;"><i><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><b><span class="Apple-style-span" style="font-size: x-large;">18 Decembrie 1989</span></b></span></i></span></div><div class="MsoNormal"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 16px; line-height: 24px;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 16px; line-height: 24px;"> </span><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 16px; line-height: 24px;">Mi-ar place să pătrund în universul concentraţionar care m-a ţinut atâtea luni prizonieră. Aş vrea să înţeleg mecanismul şi să înţeleg de ce împotriva Omului. Dacă Inchiziţia a însemnat teroarea evului mediu, securitatea este teroarea sfârşitului de mileniu. Poliţia politică şi terorismul. Două concepte care definesc domenii distincte dar care au ca finalitate acelaşi lucru - teroarea.</span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Seamănă cu un plonjeu într-un tunel despre care nu ştiu decât că că este foarte lung iar capătul departe, foarte departe. Dar dacă nu are capăt şi este doar proiecţia propriilor mele speranţe?! Iar dacă are totuşi un capăt, ce lume se putea afla de partea cealaltă? Cum spun atunci când nu găsesc soluţia care să-mi convină, ce te-aşteaptă la ieşirea din labirint dacă nu tot un labirint?!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Parcă ar fi explorările eu-lui şi ale subconştientului, în vremea de pionierat. Fără un instrumentar precis, doar intuiţie şi instinct, undeva la limita dintre senzorial şi abstract. Întuneric. Nimic. Nici măcar haos pentru că de bine, de rău şi haosul generează ceva.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Tunelul meu înseamnă analiza amintirilor iar concluziile - soluţia. Am înţeles acest lucru abia când m-am pomenit iar în celulă şi am auzit cheia răsucindu-se în broască. Încă un concept se dovedea fals şi anume că totul ţine de domeniul trecutului. Ideea s-a denaturat din copilărie, din momentele când lovindu-ne, ca să uităm durerea, ni se spune “<i style="mso-bidi-font-style: normal;">gata, a trecut</i>”.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Dar nu, pentru mine, durerea nu va trece niciodată, ori de câte ori vor fi probleme, acest<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">trecut va veni să mă pună la zid, asta încerca să mi spună Cătină şi eu nu am înţeles.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Închid ochii. Mi-e frică. Ani de zile mi-a fost frică de noapte şi de Întuneric. Părea un avertisment. Mi se cerea să aleg. O dimensiune, pentru că viaţa are o dimensiune de noapte şi una de zi. Trebuia să aleg. Asocierile subconştientului mă aliniau istoriei. Cred că aşa se explică de ce din cele mai vechi timpuri, Noaptea şi Întunericul erau simbolurile Neştiutului. Avangarda evoluţiei la un alt nivel. Teluricului, cunoaşterea interzisă, tulburarea şi misterul, ascunsul ce trebuie descifrat. Ziua, lumina rămânea perpetua stare de bine, de calm, de fericire, lume a văzutului, a solarului, a purităţii. Pe de altă parte, tot ce însemna noapte se regăsea în fiecare. Dualitatea pulsiunilor, laturile nevăzute sau nebănuite din fiecare. OMUL în plenara sa manifestare. Creaţia demiurgică în pragul Cunoaşterii luciferice<i style="mso-bidi-font-style: normal;">. "Nu-mi voi putea explica însă niciodată de ce răul a fost asimilat Întunericului, doar şi ziua se întâmplă atâtea rele?!</i>"<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> M-am gândit că probabil într-o viaţă anterioară mi s-a întâmplat ceva rău noaptea, ceva care m-a marcat profund şi care se păstra intact în subconştient, trimiţând doar semnale de avertizare. “<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Poate am fost torturată sau omorâtă?!</i>” Gândul a fost anulat de un altul. “<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Funciarmente sunt un om religios, de unde ideea unei vieţi anterioare?!</i>” – şi cu toate acestea multora le era greu să priceapă cum cred în Dumnezeu fără să merg la biserică. De fiecare dată replicam:<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Va veni şi vremea bisericii...mai târziu, atunci când n-am să mai pot spera!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Mirosul stătut, de urină şi de nespălat, îmi întoarce stomacul pe dos. Nu ştiu de ce am fost reţinută. Nu mă poate ajuta nimeni decât eu. Atât de simplu şi totuşi atât complicat. Data trecută exista un motiv, dar acum? Timişoara? Poate. Dacă am avut “codiţă” e normal să ştie că am fost la gară.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Îmi masez îndelung pleoapele umflate. Cât am fost arestată nu am visat decât o singură dată. Călăreţul din Lună, eroul meu civilizator, mă îndemna să rezist. Atât. În rest, cădeam într-un somn negru, greu, fără vise. "<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Curios, nu m-a surprins niciodată de ce nu visez?!</i>" - mi se părea firesc să nu visez într-un asemenea loc. “<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Cum să visezi când este locul care distruge visele!?”</i> – la fel de curios era că aşa cum puneam capul pe pernă la stingere, la fel mă trezeam dimineaţa, la scularea, eu care de când mă ştiu spun că sunt o insomniacă incurabilă. Doar că în acele ore de insomnie îi veneau ideile, schiţele curgeau cu zecile până mă hotîram ce să aştearnă pe pânză, iar atunci când o făceam, în afară de mine şi de şevalet nu mai exista nimic. În jurul meu se-nfăşura totul şi nimic, universul şi neantul, tăcerea şi urletul, iubirea şi ura, durerea şi fericirea, totul şi nimic care se chema creaţie. Ce puteam crea într-o lume cenuşie care se crease pe ea însăşi şi în care spuneam că totul este creat aproape de perfecţiune?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Mda, trebuie să decid între a mă agăţa de trecut, de care în fond şi la urma urmei nu am de ce să-mi fie ruşine, şi un prezent în care mă simt ca într-o puşcărie. În comparaţie cu celelalte tipuri de infracţiuni, eu am crezut că pot schimba ceva într-o lume despre care noi suntem convinşi că se află într-o permanentă schimbare, în continuă mişcare, un proces perpetuu de înnoire, am uitat că acesta este apanajul filosofiei, că legităţile istorice sunt inechivoce, pentru că totul revine, vorba lui Kant, dar sub o formă evoluată, superioară din punct de vedere calitativ. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Acum sunt într-o altă zonă, practic nu poate fi comparată, deşi, juridic, ceea ce am făcut eu se încadrează la capitolul “subminarea puterii de stat”, dar tot infracţiune, în fond. A lor de drept comun, a mea politică. Care este mai gravă? Conform cepeului în vigoare a mea pentru că prin ceea ce am vrut am adus atingere siguranţei statului. La asta se reduce nevoia mea şi a altora atunci când se vorbeşte despre SCHIMBAREA socială.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> La câteva zile după ce m-au arestat, m-am pomenit că am cu cine împărţi celula. Surprinzător. De obicei arestaţii pe motive politice sunt izolaţi, fără contacte cu lumea exterioară în afara anchetatorului şi a gardianului care aducea mâncarea sau însoţeşte la interogatorii. O chema Biju. A fost cel mai lung şi mai greu exerciţiu de voinţă şi de stăpânire de sine. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Acum mai mult ca niciodată sunt convinsă că era informatoare. Nu ştiu ce m-a făcut să cred acest lucru încă din prima clipă. Nu existau fisuri în jocul ei şi poate tocmai de aceea nu m-a convins Mă simţeam ca o idioată. Cătină încerca să-mi minimalizeze inteligenţa sau poate tocmai aceasta era logica jocului, să mă îndoiesc de propria-mi judecată. Iluzia jocului dispăruse, nu mai exista decât gustul amar al dezamăgirii. Cătină reuşise să mă convingă câteva clipe, că jucam de pe poziţii egale. Aiurea, cum dracu să joci cu Securitatea de pe poziţii egale?! Un alt motiv ca să mă feresc de Biju, mai ales că. coincideţă sau nu, odată cu apariţia lui Biju, interogatoriile s-au încheiat. A fost perioada în care am vorbit cel mai puţin. Nu pentru că nu aş fi o tipă comunicativă! Bărbaţii ar spune că pentru o femeie este o performanţă! Biju, în schimb, şi-a dovedit locvacitatea din plin. Când a pomenit "<i style="mso-bidi-font-style: normal;">ce bărbat bine îi Cătină?!</i>", s-a aprins beculeţul roşu iar. Ceva îmi spunea că venise să mă tragă de limbă. Biju nu avea de unde să ştie că sunt anchetată de Cătină numai dacă i-ar fi spus cineva şi în nici un caz nu am fost eu, aceea. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Mă rupeam rapid de Biju. Nu auzeam decât paşii de pe culoar. Se împleteau cu secundele pe care le număram cu ochii ţintă la platbanda de fier care susţinea salteaua patului de deasupra mea. Semăna cu o tablă de şah. De multe ori mă trezeam înainte de a se da scularea şi rejucam, cu ochii minţii, marile partide din istoria şahului. Un antrenament eficace pentru memorie şi atenţie. Analiza celebrelor mutări îmi dădeau certitudinea că undeva există şi pentru mine o portiţă de scăpare.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Biju, adormea de cum punea capul pe pernă. Ajunsesem să o invidiez cât de liniştită doarme, în timp ce eu mă bucuram că mai supravieţuiesem o zi.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Se întâmpla să alunec în mine, să discociez între lumea reală şi lumea mea şi intram în polemică cu cealaltă EU. Argumentele care frizau de cele mai multe ori absurdul, erau dovada că nu înnebunisem. Nu încă. Polemica interioară era singurul bun care-mi aparţinea în totalitate. Dar mai ştiam că în clipa în care nu voi mai avea argumente, voi fi pierdută. Este ceea ce denumesc unii, deformarea realităţii. În lumile noastre interioare nimic nu este real, este dacă vreţi jocul lui Lewis gândit pentru a dezvolta perspicacitatea şi inteligenţa micuţei Alice, dar totul la scară mare, pentru adulţi dacă vreţi. Oglindirile exteriorului în interior, ne ajută să aducem în lumile noastre individuale realitatea paralelă, ilogicul şi, de ce nu, bizarul.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Logica nu avea nimic comun cu detenţia. La un moment dat am acceptat-o pe Biju pentru felul în care reuşea să redea detaşarea şi indiferenţa, pentru felul cum se trata pe sine şi îi trata pe ceilalţi.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Primul lucru pe care l-a spus după ce uşa celulei s-a închis în urma ei, a fost că au prins-o şterpelind în piaţa de vechituri. În acel moment, mi-s pâlpâit prima oară “beculeţul". Ce să caute un infractor de drept comun cu unul arestat pe motive poltice?! Mimam indiferenţa, urmărind-o cu atenţie. Undeva trebuia să greşească. Jocul de-a şoarecele şi pisica dădea alte dimensiuni izolării. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Cât era ziua de lungă, Biju debita tot soiul de imbecilităţi, cu sarcasm, cu voluptate şi chiar cu vulgaritate. Ce m-a surprins a fost că m-am obişnuit, relativ repede, cu ea. Povestea cu "răul necesar" funcţiona. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Biju avea chiar un ritual după care îşi spunea poveştile. De parcă schimba mereu măştile.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">De obicei, dimineaţa era angoasată. Chipurile nu se odihnise deşi dormise tun. Pe urmă începea să-şi depene povestea vieţii. Se văieta cu ochii pe jumătate închişi şi ofta din toţi rărunchii. Simţea când nu mai eram atentă şi schimba registrul. Erau momente în care gândeam că pentru a descoase pe cineva e nevoie de talent, abia apoi de tehnică. Şi atunci o lăsam să creadă că-mi concentram atenţia asupra ei cu toate că mintea mea o lua razna.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Izbucnea în râs la fel de repede şi de neaşteptat după cum plângea. Într-o asemenea stare a spus că are trei copii la Leagăn. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- De ce? - întrebarea ţâşnise pur şi simplu.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Biju şi-a şters lacrimile, liniştindu-se subit, şi a răspuns cu un zâmbet sfios :<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l2 level1 lfo3; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">E mai bine pentru ei, statul îi educă şi poate mai târziu vor avea ei grijă de mine, doar i<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">am făcut, nu?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l2 level1 lfo3; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Crezi că e o regulă?!- mi-a părut rău imediat că i-am dat apă la moară.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Continuase. Nu avea cu ce să-i întreţină, nu lucra, locuia într-o magherniţă insalubră, plină de igrasie, într-unul din cartierele mărginaşe ale Aradului cunoscut ca fiind locuit de ţigani, condiţii în care Autoritatea Tutelară nu i-ar fi încredinţat. Mi-a venit să râd atunci când mi-a şoptit confidenţial, clipind şiret, că mai mult de şase luni nu ia, cunoştea foarte bine paragrafele şi legea şi la ce articol va fi încadrată. Apoi revenea la povestea vieţii.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Fiecare plăteşte în felul său! - suna una din lozincile filosofice şi trebuie să recunosc că i-am dat dreptate. Biju voia să mă facă să cred că aparţinea acelei categorii sociale pentru care nu există trecut şi nici viitor, doar un prezent continuu în care nu fac decât să-şi trăiască viaţa şi să sporească indicele demografic.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> M-am întrebat nu odată, a cui identitate şi-o însuşise. Învăţase bine lecţia. Poate prea bine. Improviza uluitor. Trecea de la râs la plâns, de la disperare la siguranţa de sine, de la inocenţă la cinsim, cu acea uşurătate pe care ţi-o dă, în afara talentului, şi rolul bine învăţat. Ştiu asta doar am petrecut ani buni, lângă un actor.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Cu o zi înainte să fiu trimisă la Bucureşti, Biju mi-a vorbit despre "frăţia" dintre ei, cei "năpăstuiţi". N-am înţeles unde bătea. Abia când mi-a arătat cicatricea de la închietura mâini am priceput. Transpirasem. Cicatricea mă oripila, ca orice rană de altfel, poate şi unde am văzut câte ceva în scurta mea carieră de procuror.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Am o duzină de fraţi!- se lăuda Biju, bine dispusă.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Pe ce se bazează această frăţie? - reuşisem să mă adun.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Pe ajutor.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Ajutor?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Vei fi surprinsă câte forme de ajutor există! – remarcasem că nu mai era agramată. Dimpotrivă. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> I-am aruncat o privire sceptică.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- I-auzi?!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Stătea în spatele meu:<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Vrei să fim şi noi?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> A fost cea mai lungă conversaţie a noastră. M-a scuturat un fior rece. "<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Pe dracu, n-aş vrea decât să taci din gură!</i>" - dar ca un făcut nu am avut curajul să i-o spun. Şi mai ştiu că aş fi cedat, dacă Biju n-ar fi schimbat brusc, registrul, vorbind despre dragostea trupească. Supralicitase şi m-a pus în gardă. Mi-a arătat fără să vrea sau voit, logica legăturii, de la iubirea fraternă care decurgea din ritualul frăţiei, la cea carnală. Nu avea de unde să ştie care era viteza mea de reacţie. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">"Dumnezeule, ce fac!?"</i> - un val de căldură îmi inundase trupul cufundându-l într-un ocean de lavă.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Câştigasem un punct, nu trebuia decât să mă liniştesc. Vorbea despre soartă, despre faptul că supsese viciul de la "tata mă-sii", că îşi jertfise virginitatea într-o noapte când tatăl ei vitreg venise beat acasă şi i-a pus cuţitul la gât<i style="mso-bidi-font-style: normal;">. "O fi cheamând-o Biju sau este doar o poreclă?!"</i> – nu mai auzeam ce spune. "<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Am obosit, asta e, am obosit să mă tot apăr!</i>"<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Termină!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Încercam să văd o altă Biju sau cum o fi chemând-o, dar imaginţia refuza să mă asculte. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 180.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, sans-serif;"><br />
</span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Curios, acum îmi dau seama că nu m-am întâlnit niciodată cu Biju de când m-am întors acasă şi sunt liberă de mai bine de doi ani. Fără nici o legătură sau poate legat de amintirea ei, îmi vine în minte josnicia fraţilor lui Iosif, iar Iosif prin incapacitatea lui de a urâ, le servise fraţilor săi o lecţie. Morala...mai era ea oare valabilă într-o societate măcinată de îndoieli, afată sub semnul decreptitudinii? <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> "<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Când ţi se întinde o mână s-o strângi nu te grăbi, aceeaşi mână, te va lovi curând!" </i>–spune Omar Khayyam în “Rubaiatele” sale. Şi câte dreptate are!!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt;"><o:p> </o:p></span><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 16px;"> </span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; mso-outline-level: 1;"><i><span style="font-family: Arial, sans-serif; line-height: 150%;"><b><span class="Apple-style-span" style="font-size: x-large;">19 decembrie 1989<o:p></o:p></span></b></span></i></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; mso-outline-level: 1;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 14pt; line-height: 150%;"><br />
</span></i></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; mso-outline-level: 1;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Prea multă linişte. Nelumească. Neobişnuită. Şi aşteptărea asta care am impresia că mă transformă într-o masă amorfă fulgerată amintiri, de sinapsele imaginarului de lângă mine. Ce<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><o:p></o:p></b></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">aştept? Ce aşteaptă ei? Ce vor de la mine? Nici măcar nu vor să-mi spună de ce sunt arestată? <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Liniştea aceasta este altfel. Se adună tensiuni. Le este frică de mine. Mă pândesc. Să adorm ca să mă poată buzunării sau să-mi ia haina. Ar fi un chilipir. Asta au vrut din prima clipă când am venit. După ce m-au înconjurat, au început să mă pipăie. Le-am lăsat până în momentul când au încercat să mă dezbrace. Un cot bine plasat şi un cap în bărbie m-a pus la adăpost de curioşi şi...pofticioase. Curios este că nu au reacţionat. S-au grupat toate patru în pat şi...aşteaptă. Parcă încercau să-mi radiografieze sufletul. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l2 level1 lfo3; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Staţi în banca voastră şi totul va fi binr!- m-am pomenit vorbind. Schimbul de priviri mi<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">a dat de înţeles că habar nu aveau la ce mă refeream. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Am decis să nu mai scot o vorbă. Pe măsură ce se lăsa întunericul, se apropiau. Asemeni unor animale de pradă. Voiau să mă prindă cu garda coborâtă. Cu părere de rău a trebuit să mai aplic un cot şi un picior. De atunci mă pândesc. Cred că dacă ar putea, m-ar izola într-un cerc pe care l-ar forma în jurul meu. Un cerc de paşi. Amprenta fiecăreia însemnând marcarea teritoriului. Căderea în capcană, dar oare era o capcană? Ar fi trebuit să procedeze prin învăluire. Fără să se apropie dar inducându-mi conştiinţa propriei slăbiciuni, a faptului că eu sunt singură iar ele, patru. Am stat toată noaptea pândindu-ne reciproc. Abia odată cu zorile le-a doborât oboseala. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Simt pe pielea mea cum statul oboseşte. Poate pentru că te obligă să gândeşti. Să stai fără să faci nimic. Iată o treabă cât se poate de serioasă. Eşti pe pragul dintre realitate şi fabulaţie. Cum spunea Mihnea că în copilărie, prefera să se refugieze în fabulaţie pentru a <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">suplini lipsa căldurii materne. Aici, mă refugiez în fabulaţie pentru a nu lăsa nesiguranţa<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">să mă devoreze, pentru a nu-mi lăsa conştiinţa să o ia razna. Nu vreau procese de conştiinţă. Nu am pentru ce, eventual pentru o viaţă risipită aiurea. Şi pentru durerea pe care am provocat-o altora. Cum să le explic că nu am vrut să le fac rău, că nu m-am gândit la repercusiuni?! M-ar crede cineva? Nu şi sinceră să fiu nici nu mă interesează. Tot ce am făcut este că am vrut să fie altfel, să fie mai bine!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Îmi privesc colegele de celulă. Nu au curajul să vorbească. Cu mine. Parcă le-aş teroriza. Acum mă privesc suspicioase, mai ales după ce am fost scoasă şi adusă înapoi. Simt că sunt terorizate de frică. Nu o frică vizibilă, ci una subversivă, fizică aş spune. Se inocula în fiecare moleculă, marca fiecare atom.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 144.0pt; text-indent: 36.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, sans-serif;"><br />
</span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Lipesc fruntea de betonul rece. Flash-back-uri cenuşii retrezesc senzaţii pe care nu credeam să mi le mai amintească vreodată. Timpul a rămas prizonierul unui mod gramatical - a fost, era, fusese, fost. Totul la trecut. Simplu. Noţiunea de timp s-a retras şi s-a condensat într-un colţ al memoriei, la limita nemişcării. Secvenţe necenzurate, succesiune abil provocată.. Nu de propria voinţa. Asimilez claustrarea convinsă că mai târziu îmi va folosi.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Autosugestia. Ea mă salvează. M-a ajutat şi atunci. Politicii nu erau scoşi la muncă. Dacă nu mai dădeam vreo declaraţie, stăteam toata ziua. În picioare. Interdicţia de a ne aşeza era întărită din timp în timp cu câte o lovitură puternică în uşă şi un zdrăngănit de vizetă. Prima dată m-a îngrozit. Cum va trece timpul dacă nu aveam voie să facă nimic decât să stau nemişcată? Durerea. Nu-mi era teamă de durere ci de senzaţiile stârnite. Atunci mi-a amintit de autosugestie. Priveam peretele din faţa mea. Număram pietrele răsărite în textura betonului. O înşiruire ciudată, fără înfăţişare, fără nume. Închideam ochii şi auzul percepea cadenţa număratului exact ca atunci când ascultam paşii gardienilor, pe culoare. Pe negândite, am început să construiesc, cu ajutorul numerelor, realităţi paralele. Lumi cenuşii, aspre, tăcute, cu poveşti, cu tradiţii si cu mitologii. Cu zei de piatră, la fel de cenuşii. Vieţi aleatoare, desfăşurate în amalgamul cenuşiului neutru. Trăiau, respirau, se mişcau, aşa cum făceau în lumea mea. Încetul cu încetul, lumile gri s-au circumscris aşteptării. În banalul perete exista un univers pe care nu trebuia decât să-l explorez. Şi când porneam la drum, nu uitam să adaug, aşa ca un leit motiv, "<i style="mso-bidi-font-style: normal;">dacă cedez acum, voi ceda toată viaţa</i>!". Incursiunile nu mă ajutau să-mi dau seama când evadam. Mă pomenea doar afară. Fără paznici şi fără consemn. Drumuri lungi, istovitoare uneori. Frumuseţi stranii, atipice, înţepenite în nemişcare. Mă podideau lacrimile de atâta frumuseţe. Topografia interioară se conexa lumilor din perete. Un orb care vedea ce alţii nu puteau să vadă. Seara, la stingere, încheiam cu aceleaşi cuvinte "<i style="mso-bidi-font-style: normal;">dacă cedez acum, voi ceda toată viaţa</i>".<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Şterg suprafaţa zgrunţuroasă cu vârfurile degetelor. Pipăi. Caut. Mă opresc. O clipă, inconştient, degetele caută tabla de şah pe care o scrijelisem, în urmă cu trei ani, cu o agrafă. Şanţurile schiţate, delimitau spaţiul de joc. Dar numai eu ştiam asta. În loc să joc şah, m-am pomenit că asimilam ziua de detenţie cu pătratul de joc. Făceam câte un "ics". Însemna că trecuse încă o zi. Una din cele 247 pe care le petrecusem în acelaşi loc în care nu făceam altceva decât să aştept. Şi tot atâtea zile, în care activitatea mea se rezuma la a scrie un eseu din Kafka. Zi de zi. La aceeaşi oră. Acelaşi lucru. Numai că acest lucru mă ajuta să evadez. Lumile se disjungeau şi mă absorbea cea mai apropiată. Acolo retrăiam claustrarea ca o variantă la ceea ce ar fi putut fi dacă aş fi fost liberă. Monotonie, diacronie, sincronie, spuneţi-i cum vreţi. Îmi revizuaim viaţa ca şi când aş fi fost în biroul meu sau în camera mea. Nu trebuia decât să închid ochii. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Toate aveau să se sfârşească mai repede decât credeam. Evenimentele aveau să-mi demonstreze că realitatea este altceva decât ştiam. M-au mutat la Bucureşti. "<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Infernul începe aici, pe pământ....</i>" nu mai ştiu cine a spus acest lucru şi practic, nici nu mai contează. Percepem evenimentele la nivelul propriilor senzaţii indiferent de experienţa altora. Fiecare simte în felul său. Şi eu am simţit, şi ca să fiu sinceră cu riscul de a mă considera cineva subiectivă, din plin. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Aparent fără legătură, îmi vine în minte zborul. Nevoia fiecăruia de a fi pentru o clipă Icar. De fapt, este visul oricărui încarcerat, de a vedea şi altceva în fara unui petec de cer, a unor gratii sau ale aceloraşi oameni. Mă sufocam. Un ştreang nevăzut atârna de gâtul meu şi o mână perversă strângea. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Către ziuă am aţipit, în picioare, sprijinită de perete. L-am visat pe bunicul din partea mamei. Întindea mâna să mă mângâie. Semn rău. Niciodată apariţia lui printre fantasmele visului nu a fost de bun augur. Prima oară când mi-am surpins soţul manifestându-se ca bărbat potent în braţele mică-sii, a doua oară, înainte să fiu dusă la Bucureşti şi acum. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Ce dracu se mai întâmplă?! Mă las să alunec uşor în jos, sprijinindu-mă cu spatele de uşă. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Cu puţin noroc voi auzi paşi. Şi voi intra în joc. Unul crud, atât de crud încât nu voi crede că e real. Îi aud. Ecoul lor ajunge la mine, stins. Dincolo de uşa metalică începea o altă lume. Uşa este un reper. Ca la matematică, pragul dintre plus şi minus infinit. Care infinit, nimeni nu putea preciza pentru că nu ştim încotro ne îndreptăm, spre plus sau spre minus infinit?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Paşi. Cadenţă dezordonată. Vioi. Târşâiţi. Lenţi. Grăbiţi. Sunetele, vaiere materiale, lovesc de pereţii interiori ai gândului. Se sparg zornăitor şi cioburile alunecă în mine. Adănc. Derutată mă întreab câtă adâncime poate exista în mine?! Topografia interioara mi-a dat nu odată bătaie de cap. Ascensiuni istovitoare. Meandre. Coturi. Înălţimi ameţitoare. Şi vocea care mă însoţea. Îmi spunea să urc pentru că numai pe culmi voi cunoaşte reuşita. Aceeaşi voce adăuga imediat că nu voi ajunge sus niciodată pentru că înălţimile din mine sunt reflectarea dorinţei de libertate exterioară, fizică.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><br />
</div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><i><span style="font-family: Arial, sans-serif; line-height: 150%;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: x-large;"><b>20 decembrie 1989<o:p></o:p></b></span></span></i></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 14pt; line-height: 150%;"><br />
</span></i></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Agitaţie. Paşi grăbiţi. Aproape. Sunt în spatele meu. Fâşâit metalic. Cineva umblă la vizetă. Cheile în broască. Au o muzica aparte?!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Reuşesc să mă ridic cu greu, mă doare spatele, sprijinită pe jumătate de canatul metalic. Uşa se deschide. Lumina ţâşneşte în întuneric ca o lamă de cuţit. Fără voce. Mi se înfige în ochi aproape smulgându-mi un urlet de durere. Colegele de celulă se aliniază rapid.. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l2 level1 lfo3; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Veniţi! - nu recunosc vocea care întreabă de mine.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Abia acum mă întorc. Politeţe în arestul de la Secu? Mira-m-aş?! Instinctiv ştiu cine e. Tatăl Teodorei. Colonelul Bătrân. Cărunt şi elegant ofiţerul mă măsoară din cap până în picioare. Vorbele se adună în gând, potop, şi nu am putere sau poate inconştient nu să le dau drumul.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Poftim?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Veniţi, vă rog!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> “Ce dracu se întâmplă?!”</span></i><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> - mijesc ochii pentru simplul motiv că lumina îmi arde retina. Simt durerea undeva în moalele capului.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Sunt colonelul Mircea Bătrân şi...<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Ştiu cine sunteţi! - îl întrerup iritată de politeţea rece, infatuată. Nu-i convine atitudinea mea, dar nu are nici o reacţie. În schimb, îi văd ochii. Dacă ar putea ucide, ar face-o.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Vreau să îmi cer scuze pentru că aţi fost reţinută ilegal.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Nu ştiu de ce îmi vine să râd. Chiar o fac. Pe faţa colonelului nu se poate citi nimic. Cred că-şi închipuie că am luat-o razna. Poate nu e rău să creadă asta, în fond şi la urma urmei toţi cred că sunt nebună, doar am vrut să-l dau jos pe Ceauşescu, nu? Singură nu am reuşit. Acum suntem mai mulţi. Dacă Bătrân îşi închipuie că mă mă convinge că nu vor să se implice în ceea ce va urma, pentru că tăvălugul s-a pornit, nu se va opri la Timişoara, se înşală! Sau poate e mai bine să-l las să creadă asta?!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Nu spun nimic, doar il privesc. Se pare că reacţia mea l-a pus în încurcătură. Sau poate surpriza este atât de mare încât l-a lăsat fără replică. Îmi vine în minte Teodora şi întrebarea ei, de ce m-am întors acasă, că nu mai este casa mea. Mă clatin. Când amintirile vin de-a valma, te strivesc. Mă sprijin cu mâna de perete. “<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Oare cum te va răsplăti Dumnezeu?!”</i> - mâinile îmi tremură. Nu vreau ca Bătrân să-mi cunoască slăbiciunile aşa că mi le înfund în buzunare. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Colonelul se trage într-o parte şi-mi face loc să treac. Cum cade lumina pe faţa lui, în muchii colţuroase, aproape argintii, pare un cadavru uitat în picioare.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Circumspectă?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Ridic din umeri.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Aveţi dreptate! Pe aici! - arată spre grilajul metalic. Măcar să-mi spună şi mie cineva ce se întâmplă?! Văd scările. Am un moment de recul. Colonelul mă prinde de braţ, cumva protector. Îmi smulg braţul din strânsoare, am senzaţia că omul acesta mă pângăreşte.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Încep să urc treptele. Încet. Cu grijă. Bătrân urcă, în urma mea. Chiar nu-mi spune nimeni ce se întâmplă?! Străbat curtea repede, fără să privesc în urma mea. Are fi inutil. În hol mă opresc.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Dacă îmi permiteţi un sfat! Aveţi grijă! - constat că nu este avertisment. Tonul cu care îmi vorbeşte nu are nimic agresiv. Totuşi experienţa anterioară îmi dă dreptul să nu-l cred.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l2 level1 lfo3; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Mulţumesc! - dau cu ochii de Barna şi înţepenesc. Realizez că tovarăşa Prim a vrut să fie<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">mai mult decât precaută. Ne salutăm din priviri. Barna coboara cele câteva trepte în stradă. Îmi mai aruncă o privire ciudată după care urcă în maşină. Venise fratele lui să-l ia.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Vreţi să vă însoţească cineva până acasă? - bunăvoinţa ofiţerului continuă să mi se pară suspectă. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Nu, mă descurc...<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Sigur? - neîncrederea din vocea lui mă calcă pe nervi. Nu mă obosesc să mai răspund. “<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Dacă are chef să mă reţină pentru impoliteţe nu are decât!”</i> - îi întorc spatele şi ies în stardă. Constat că este cald. Nefiresc chiar.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Dacia albă, virează brusc, o clipă am impresia că va da peste mine, şi se opreşte lângă mine.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Încotro, soră-mea?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Andrei?!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Ce te surprinde? Mi-a dat Cătină telefon să vin să te iau!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Cineee?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l2 level1 lfo3; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Prietenul tău, Cătină!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 180.0pt; text-indent: 36.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, sans-serif;"><br />
</span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Cearceaful curat, cu miros de levănţică este un adevărat somnifer. Mă simt bine, bine ca un copil nou născut. Vreau să visez. Frumos. Să fiu fericită.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> M-am trezit greu, cred că am zăcut minute întregi în starea de semiconştienţă pe care ţi-o dă un vis impresionabil. De această dată am trăit acut senzaţia că este un vis premonitoriu. Mi se întâmplă să am asemenea vise. Singura căreia i le mai povestesc este Baba. Nu spun nimănui de ele, pe de oparte pentru că m-ar credce dusă de-acasă, pe de alta pentru că încerc să corelez întâmplările, situaţiile, informaţiile din jurul meu cu ceea ce visez. Uneori reuşesc, alteori mi se pare o nebunie că încerc să-mi demonstrez că nu există întâmplare, că totul este scris undeva şi ni se întâmplă întocmai.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Aud un geamăt interminabil. Vine din mine, nu îl aud decât eu şi poate şi acest lucru mă sperie. Durerea din ceafă mă paralizează un moment aducându-mă înapoi în starea dintre somn şi trezire. Chiar şi aşa, încerc să-mi amintesc ce am visat. Tot ce ştiu e că dorm pe canapeaua de lângă fereastră. De ce nu în pat? Am uitat că sunt acasă?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; tab-stops: 148.85pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Brusc mi-amintesc că l-am visat pe Cătină. De câte ori mi-amintesc de omul ăsta mă indispun. Acum însă mă încearcă frica. Am visat că dormea în patul meu. Îi auzeam respiraţia accelerată, sacadată ca de animal hăituit. Apoi l-am văzut într-un stop cadru prelungit. Transpirat fleaşcă se zbătea într-un somn agitat. Încercam să-l trezesc, să-l întreb ce caută în casa mea, dar nu mă puteam mişca. Visul m-a imobilizat. Sunt prizoniera lui. Nu pot face nici o mişcare în real.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Cătină!! - strigam. Nu mi-auzeam vocea dar sunt sigură că strigam cu toată disperarea. - Cătină, trezeşte-te! <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Deschide ochii deodată. Are ochi de foc. Strălucesc demonic. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Nuuu...<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Cătină, trezeşte-te!! Visul e un demon, a pus stăpânire pe sufletul tău!! - mă aud iar.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Nu el, TU! - vocea guturală vine de undeva din adâncurile subconştientului meu, sintetizată din amprentele vocale pe care le-am depozitat în memorie. Nu e una, sunt mai multe.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l0 level1 lfo4; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Minţi!!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l0 level1 lfo4; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Nu dorm, Alexandra! - se ridicase brusc în capul oaselor. - Se petrec lucruri groaznice...<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l0 level1 lfo4; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Groaznici sunteţi voi!!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Nu mă aude. Continuă:<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l0 level1 lfo4; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Indivizi care zic că sunt de la Interne, omoară răniţii aduşi la spital. - îl văd cum se<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">contorsionează, se contopeşte cu sine şi cu geamătul pe care tot eu îl las să curgă în mine. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Mă elibetez de durere. Vreau să mă ridic. La fel de brusc, Cătină dispare în spatele întunecat al visului. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> De astă dată merg. Drum îngust. În stânga prăpastie, în dreapta munte. E foarte multă lumină. Şi nu văd capătul drumului.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- TU!!!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Prezent!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l0 level1 lfo4; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">La tablă, te rogă! - mi se întinde o bucată de cretă. Nu văd nici o tablă. - Aici! - mâna care<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">mi-a dat creta, arată spre versantul muntelui. Întorc capul. Profesoara de biologie nu glumeşte. Mă seceră din priviri. Aceeaşi privire încinsă, aproape fanatică cu care ne vorbea despre sex las orele de biologie.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> În clasa a unsprezecea, cineva de la Inspectorat, a sugerat ca la orele de biologie să se vorbească şi despre relaţiile sexuale. Poate că nu ar fi fost atins acest subiect, tabuu în multe locuri, inclusiv în majoritatea familiilor, dacă una din colegele noastre, Mariana Andraş, nu ar fi rămas gravidă. Tămbălău în toată regula. Autorul, un coleg din a douăsprezecea. Au fost exmatriculaţi amândoi. Teama faţă de asemenea surprize i-a determinat pe profesori să lase falsa pudoare deoparte şi să discute cu noi deschis, să ne explice cum să păşim în viaţă. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Prietenia este frumoasă până se ajunge la pat, când ai ajuns acolo deja devine totul o porcărie?! – ni s-a spus la încheierea primei ore de sexologie.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Curios cum exact fraza asta mi-a amintesc până şi în somn!? Poate e un avertisment.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 144.0pt; text-indent: 36.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, sans-serif;"><br />
</span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> În sfârşit reuşesc să mă dezmeticesc. Am gura amară. Nu am putere. Mi se pare fără logică. De ce să-l visez pe Cătină. Şi chestia cu răniţii împuşcaţi. Ce legătură am eu cu toate acestea în afara faptului că vreau să ies în stradă!? <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Oare ce se întâmplă la Timişoara după cum îmi spunea şi Cătină în vis, se întâmplă în realitate?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> La Zlatna, bântuiam împrejurimile cu copiii şi când oboseam ne trânteam care pe unde apucam şi începeam să spunem poveşti. Cele mai multe inventate de noi. Eu aveam o temă predilectă. Călăreţul din Lună. Până în prima mea noapte la internat. Adormisem plângând.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Apăruse călare pe calul lui rotat. Intrase pe fereastră. A descălecat, s-a apropiat de patul meu, m-a privit un timp apoi s-a aplecat şi mi-a şters lacrimile.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l0 level1 lfo4; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Viaţa e un joc. Nu trebuie decât să mergi mai departe. În tine există puterea de a merge <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">mai departe.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Mereu acelaşi îndemn. Să merg mai departe indiferent ce va fi. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 180.0pt; mso-outline-level: 1; text-indent: 36.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, sans-serif;"><br />
</span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; mso-outline-level: 1;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Mă trezesc deodată. Trece ceva timp până să realizez că seara venea cenuşie dinspre Sân<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><o:p></o:p></b></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Paul. “<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Călăreţul din Lună? Hmm...”</i>Am rămas o vreme cu ochii în tavan ascultându-mi respiraţia. Pe masură ce centrii nervoşi intrau în conexiune, aria de receptare a sunetelor se lărgea. Poate de aceea mi se pare că respiraţia îmi este egală şi profundă acum, ca peste un minut, să cunoască distorsiuni de inspiraţie şi de expiraţie. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Reuşesc să cobor picioarele, strecurându-mi-le pe sub pled, şi cu mişcări leneşe opacizez jaluzelele. Orbecăi până la bucătărie, păşesc cu grija nu cumva să răstorn ceva şi vecinul de sub mine să înceapă să bată în ţevile de la calorifer. Nu de alta dar sunetele sunt enervante, în acorduri de falset, şi pot scula şi morţii din cimitirul de peste drum. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Ca suprafaţă, garsoniera este mare, în jur de 20 de metri pătraţi pe care am avut grijă să-i umplu cu toate nimicurile trecerii pământeane. Exemplarul de forţă este, desigur, kimono-ul, pălăria din pai, evantaiul din bambus şi bâta de kendo, toate originale, aduse din Japonia de un vaporean şi pe care am dat fabuloasa sumă de douăsprezecemii de lei. Aş fi luat şi sabia de samurai, tot originală şi cu tot cu pumnal, o panoplie splendidă ca lucrătură, suport din lemn de cireş cu desene fragile, aproape vaporoase, combinaţie de lacuri colorate pe fond negru, dar ştiind că sunt "vizitată" în lipsă destul de des, nu am riscat. Şi-mi mai cerea şi patrumii de mărci pe ele.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Închid uşa încet şi primul lucru pe care îl fac este să dau drumul la apa rece. Pun ibricul sub şuvoi şi aprind aragazul. Până se umple, pregătesc cafeaua şi zahărul. Cu Andrei am pus la punct un adevărat ritual al cafelei. Citisem într-o carte a lui Fleming cum prepara cafeaua James Bond. Conform instrucţiunilor date de celebrul 007 ...a ieşit o licoare formidabilă. Sunt convinsă că secretul stă în cele câteva fire de sare care se adaugă după ce se pune cafeaua în apa care dă în clocot.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Aştept să fiarbă apa. Deschid frigiderul. Untul, caşcavalul, salamul. Noroc cu Baba că face aprovizionarea, altfel... - prefer lactatele din toate punctele de vedere. Motivul este unul cât se poate de practic. Am dansat până în anul trei de facultate. Încheieturile se încălzeau tot mai greu. Aveam dureri atroce. Şi spatele. Parcă cineva nevăzut, îmi înfigea piroane înnroşite în tot corpul. Un banal control medical şi am aflat că mă paşte osteoporoza dacă nu-mi controlez puţin alimentaţia. Aşa m-am orientat spre o dietă bogată în calciu. Noroc că-mi place laptele. Cu timpul a apărut colita şi laptele nu a mai fost bun. Aşa că am trecut pe iaurt. Baba se scoală dimineaţa la trei că tot n-are somn şi stă la coadă pentru doi litri de lapte şi patru borcane de iaurt, altfel după ora cinci nu mai prinzi nimic. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> “<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Şi uite aşa, toata viaţa ajung să te chinuie dacă nu problemele cu ceilalţi, problemele cu tine însuţi?!” </i>- pun cafeaua, zahărul şi sarea şi fac focul mic. Nu am pâine doar trei cornuri. Muşc dintr-unul pe celelalte două le tai în jumătate pe lăţime şi încă odată pe lungime. Untul este destul de tare. Reuşesc să încropesc patru tartine. Franjurez caşcavalul mestecând într-una. Pun salamul şi ciugulesc şi eu o felie. Le aşez pe farfurie şi le acopăr cu un şerveţel. Ce bun mi se pare cornul. Mestec din ce în ce mai încet. Prin crăpătura uşii văd capătul bibliotecii. Ochii mi s-au oprit pe albumele turistice. Pe unul anume. Timişoara. Un fior mă scutură din cap până în picioare, ca un fulger nevăzut scurs în beton. “<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Dacă e adevărat ce se întâmplă la Timişoara?! Arestarea şi apoi eliberarea necondiţionată, dovedeşte că se întâmplă ceva!! Dar nimeni nu spune nimic precis, doar zvonuri ori de zvonuri suntem sătui!?”<o:p></o:p></i></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 144.0pt; text-indent: 36.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, sans-serif;"><i><br />
</i></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Pun farfuria pe măsuţa de lângă pat. “<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Nu am să înţeleg niciodată de ce a fost nevoie ca oamenii să se împartă în categorii umane, altele decât rasele, de ce a fost nevoie de ierarhii de sânge</i>?!" - una din teoriile care mă fascinase într-o vreme a fost cea a "sângelui albastru", pentru că există asemenea sânge. Este o grupă de sânge rară, doar câteva persoane în lume o au. Se spune că ei sunt adevăraţi urmaşi ai atlanţilor. Culoarea acestui sânge este foarte aproape de albastru, de unde i se trage şi numele. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> În urma cataclismului care a distrus Atlantida, continentele Mu şi Godwana, s-au salvat foare puţini oameni. Cei care au făcut-o erau purtătorii unei mari civilizatii, care devansa din punct de vedere tehnic şi al ştiinţei, nivelul popoarelor care trăiau pe celelalte continente, popoare care abia descopereau focul şi grafia. Noii veniţi au preluat rolul "eroului civilizator". Copiii rezultaţi în urma căsătoriilor cu femeile de aici, erau Însemnaţi. Multe dinastii şi Case Regale îşi afirmă o asemenea descendenţă legendară. Acest lucru îi face să fie deosebiţi de ceilalţi. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Asta îmi aminteşte de momentul când am vrut să-mi cunosc rădăcinile pentru că vine o vreme când vrei aşa ceva. Toată lumea era convisă că dau la medicină dar la sfârşitul trimestrului întâi i-am spus maică-mii că dau la drept. Numai ce am văzut-o că se schimbă la faţă.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- De ce, până acuma îţi plăcea să fi medic?!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Cred că este mult mai interesant să poţi apăra oamenii!?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> M-a privit un timp fără să spună nimic şi înainte să iasă din cameră mi-a spus că poate e mai bine să vorbesc cu tata.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- De ce?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Pentru că el lucrează în sistem şi poate găsiţi o portiţă de comunicare.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Seara taică-meu m-a convocat, sobru şi rece, în camera de lucru.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Am auzit că nu vrei să mai dai la medicină!?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Nu mi-a spus să iau loc, mă ţinea în picioare ca pe un copil de grădiniţă. Nonşalant m-am aşezat, pe braţul fotoliului, de altfel unicul din încăpere, cum aveam obiceiul când intram acolo.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Ţi-am spus să te aşezi?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Trebuia?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> A ridicat tonul cum rare ori făcea.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Nu fi obraznică!!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Nu înţeleg, de ce sunt obraznică?! - ca orice "rebel" mă-mbăţoşam teatral.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Nu dai la medicină, profesori pentru drept nu-ţi plătim!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Nici pentru medicină nu-mi plătiţi!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- La Drept sunt 22 pe loc, acolo se intră învăţând papagaliceşte!!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Nu mă privea aşa cum o făcea când vorbeam despre lucruri serioase. Eram sigură că-mi ascunde ceva. Şi mi se părea ciudată reacţia lor la faptul că voiam să dau la Drept. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Da, asta vreau să fac!!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Eşti sigură că nu este un capriciu?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Mă cunoşti foarte bine...<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Tocmai de aia! - nu m-a lăsat să termin. Se aşezase la birou sprijinind-se cu amândouă mâinile de el de parcă pleda. Lipsea roba. - Nu te-ai întrebat de ce nu ţi-am spus niciodată nimic despre bunicii tăi, despre familiile noastre? De ce am adus-o pe Baba atunci când ai plâns că vrei şi tu o bunică? - abia atunci m-a privit în ochi. Avea privirea tristă şi irişii care îşi pierduseră lumina, erau aproape cenuşii.- Bunicii tăi au fost deţinuţi politici. Nu au să te accepte niciodată pentru că ai nevoie de un dosar curat, iar tu nu-l ai! Poate am făcut o prostie că nu ţiam vorbit mai de vreme de originile noastre, dar ne-am gândit, eu şi mama ta, să vă protejăm, pe tine şi pe Andrei.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Ce-mi spunea se aduna la gura stomacului într-un nod dureros. Mi-era cald dar nu să mă sufoc. Nu aş spune că mă bucuram dar nici dezamăgită nu eram. Mi se întâmpla ceva ciudat, pentru prima oară puteam privi înapoi pentru că ştiam că nu sunt singură. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Deţinuţi politici? - deodată am vrut să ştiu mai multe.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Da. Tata, Dumnezeu să-l ierte, a fost preot, la fel ca bunicul şi străbunicul lui, fratele meu Vretos a fost notar. Au murit la Canal.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Şi bunica?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Era învăţătoare în sat!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Ea...<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- S-a stins ca o lumânare...Eu am crescut şi am ajuns ce am ajuns datorită bunăvoinţei unuia şi altuia. N-aş vrea să simţi vreodată ce înseamnă dispreţul sau să te umilească cineva!?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Bunicul din partea mamei a fost secretarul lui Argentoianu şi mai apoi al lui Titel Petrescu, iar bunica a murit când mama avea cinci ani. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Aş vrea să ai încredere în mine şi să mă laşi să încerc, poate am noroc.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- La Drept nu poţi merge pe noroc!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Lasă-mă să încerc!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Toată seara am răsfoit cărţi până atunci interzise. Găseam lucruri care în cartea de Istorie nu erau. Chiar numele bunicului dinspre mamă. Mă încerca un sentiment de mândrie, aveam bunici şi un trecut, şi unul de revoltă, de ce trebuia să ne ascundem. Nici prin cap nu-mi trecea că peste exact zece ani mă voi angaja într-o mişcare socială şi că voi fi unul din anonimii deţinuţi politici din Romănia. Sunt sigură că cele aflate în seara aceea s-au numărat printre motivele care au stat la baza opţiunilor mele de mai târziu.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Copilărie?! ... Inocenţă şi nedumerire. Privire rotundă căutând să pătrundă neînţelesul înţeles al celor mari. </span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Mi-e somn. Mi-e frig. Temperatura nu mă slăbeşte deloc. Îmi clănţăne dinţii. Aproape îi aud. Şi amintirile astea?! Unele sunt atât de pregnante încât nici nu cred că sunt amintiri că de fapt trăies ceea ce mi se părea o amintire. Mi se pare cu atât mai curios cu cât mă bântuie perioada adolescenţei. De ieri seară nu fac altceva decât să trăiesc din amintiri. Şi pânza asta care se încăpăţânează să-mi coboare pe sub pleoape?!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"> <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Barna? Iată un om la care admir curajul de a face ceva ce altora le era frică. Are coloană vertebrală, deşi nu crezusem întotdeauna acest lucru despre el. M-a citit din prima clipă! De fapt, venise la mine gata informat. Un joc de-a şoarecele şi pisica, doar că pe atunci nu se ştia cine este şoarecele şi cine, pisica. Cu toate că trebuia să ştim! Poate că acesta a fost un semn a inocenţei noastre sau a noviciatului în materie de răzvrătire, nu putea fi totul perfect de la început. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Credeţi în ceea ce facem? – m-a întrebat la un moment dat.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Ridicasem din umeri cum am obiceiul atunci când nu vreau să spun ce-mi trece prin minte. Nu credeam că avem şanse reale de reuşită. Mă aruncasem în toată povestea din nevoia de a fi utilă. Mihnea făcea să dispară acest sentiment, mă simţeam folosită, voia să înfrângă în mine orice dorinţă de a face ceva în folosul altora dacă el nu putea să profite. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">De ce nu?!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">De ce nu? – arcuise sprâncenele cu un aer dezarmant.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Dacă sunt alături de dumneavoastră însemană că da.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Oare?!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Simţisem cum îmi fuge pământul de sub picioare. Barna a vea darul să mă dezarmeze<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">atunci când mă aşteptam mai puţin. Semănă întrucâtva cu sentinţa. După ce m-au arestat încercam să găsesc un alt sens acelui “oare”, mai ales că nici acum nu sunt convinsă că a a vut încredere deplină în mine. De ce spun asta? Nu sunt sigură dacă am visat sau a fost realitate, tot ce ştiu este că în primele ore, imediat după arestare, reuşisem să aţipesc. Mi-era frig şi frică, în acelaşi timp, nimeni nu vorbise cu mine, mă băgaseră în biroul strâmt şi mă abandonaseră. Impresie, doar. Aşteptarea amplifica frica. Şi ei ştiau foarte bine acest lucru, doar erau maeştri ai genului. Senzaţia că cineva e în spatele meu m-a făcut să deschid ochii. Şerpi de gheaţă mi-alunecau pe şira spinării. Se-ncolăceau apoi în jurul gâtului aproape să mă sugrume. Mi-era frică şi să respir, dar-mi-te să mă mişc.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Rezistă! – şoapta mă trezise de-a binelea. Transpirasem instantaneu. Broboanele de<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">sudoare îşi croiau drum de la rădăcina părului spre frunte.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Să rezist?! – nu-mi recunoşteam vocea.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Trebuie să rezişti. – calmă vocea misterioasă a avut darul să mă liniştească puţin.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Să rezist?- nu reuşeam să concentrez nimic din propriu-mi corp care să mă mobilizeze şi<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">mă smulgă din torpoarea care începea să mă înfăşoare. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Te va ajuta cu ceva dacă vor fi arestaţi şi alţii?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Arestaţi?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Dacă vei vorbi, asta se va întâmpla.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Pe cine protejezi?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Pe tine!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Pe mine?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Da, de propria-ţi conştiinţă!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Conştiinţă? Ce legătură are cu...<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Are, pentru că o grămadă de copii rămân fără tată.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Câtă grijă?!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Nu-ţi poţi permite să fii ironică. – şoapta nu mai avea nimic liniştitor. Doar un şuier care<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">tăia, metaforic vorbind, în carne vie.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Au intrat la fel de conştient ca şi mine în acest joc! Nu s-au gândit la acest lucru?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Dar ei nu sunt arestaţi!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Are vreo impoortanţă?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Da. Ei pot continua şi fără tine!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">A, principiul dominoului!?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Ia-o şi aşa dacă vrei!?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Ciudat, trebuie să-mi apăr camarazii deşi am făcut-o tot timpul! Doar simplul fapt că te-ai<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">gândit că pot trăda, mă jigneşte! Care din noi e trădătorul?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Am visat? A fost adevărat? Nu ştiu, dar acest dialogul bizar mi s-a întipărit în memorie. Trădare. Ciudat concept?! Trădarea în formă particulară stigmatizează persoana, dar trădarea colectivă înseamnă de cele mai multe ori istorie, un moment decisiv din istorie. Nedreaptă diferenţă!!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%; margin-left: 180.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, sans-serif;"><br />
</span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Sting lumina în bucătărie şi trag uşa după mine. Dârdâi din toate încheieturile. Gripa va trece. "<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Un duş şi dispar. Sunt sigură că lucrurile se vor precipita!? Iar eu am chef să văd cum!?"</i> - închid şi uşa la cameră şi pe cea de la baie. Dau drumul la apa caldă. Călâie<i style="mso-bidi-font-style: normal;">. "Asta e?! Alţii n-o au nici pe asta?!</i>" - îmi înfăşoar capul într-un turban ad-hoc şi dârdâind intru sub şuvoiul anemic. Mă spăl repede gândindu-mă cum era spălatul de dimineaţă în taberele de iarnă. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> În liceu, în fiecare vacanţă de iarnă, plecam în tabără. Dimineaţa ne scoteau afară. Făceam înviorarea în mijlocul naturii, chiar ne spălam cu zăpadă. Bineînţeles eu, ca să fiu mai cu moţ, trăgeam şi câte o tăvăleală. Până am reuşit să fac o pneumonie. Asta m-a lecuit şi de schi şi de săniuţă. Îmi place când ninge, dar să nu ating zăpada.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Mă şterg energic şi apoi adun prosopul în jurul meu ca să pot urma lejer ritualul cosmetic. Mai întâi loţiunea revitalizantă. Masez uşor pielea. Fac bot observând cearcănele sidefii de sub ochi care prindeau deja o tentă violacee.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Desfac prosopul din cap. Părul îmi cade, greu, pe umeri şi pe spate. Am un adevărat cult pentru părul îngrijit. În copilărie numai Baba avea voie să se atingă de părul meu. Ea mă pieptăna şi îl împletea. Prima oara m-am tuns la şaptesprezece ani. De atunci, nu îl purtam nici lung dar nici scurt. Nu-l purtam lung pentru că nu mai aveam timp să-l îngrijeasc cum aş fi vrut, nici scurt pentru că mi se părea că sunt confundată cu băieţii. Ştiu că am o fire bătăioasă, nu trebuie să o demonstrez şi prin tunsoare. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Privindu-l, instantaneu, îmi amintesc că la carnavalurile şcolare nu imi plăcea să mă costumez decât în pisică. "<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Un animal fals, n-am să înţeleg niciodată, de ce neapărat în pisică?!</i>" - îl perii, la început, uşor, apoi repede, mă aplec în fataţă şi îl perii invers, în sus. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">"<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Gata. Ajunge că m-am plictisit!"-</i> îl strâng în coadă şi îl prinde cu agrafa de plastic închipuind doăa mâini cu degetele împletite. Îmbrac blugii. Bag tricoul în pantaloni şi trage peste cap pulovărul. Trebuie să-mi refac coafura. În două minute sunt gata. Ies în hol. "<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Ce naiba să iau pe mine, pare cald</i>?!" - scot totuşi trocarul din piele care este îmblănit. "<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Numai Dumnezeu mă mai poate întoarce din drum!</i>" <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Mai verific odată dacă am buletinul, bani - am cincizeci de lei dar pentru orice eventualitate ii iau şi pe cei de pe scrin, cheile de la maşină şi bonul de benzină, cadoul lui Andrei, el tot nu le folosea, primea benzina gratis de la UTC, batista - am trei- mai dau odată ochii prin holul strâmt şi ies. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Sunt în holul blocului. Lista de cheltuieli este afişată. Răzleţ, apoi tot mai puternic, ca un vuiet, aud clar: <o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Jos Ceauşescu!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Fără violenţă!!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Jos Ceauşescu!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoPlainText" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">- Fără provocări!! <o:p></o:p></span></div><div class="MsoFooter" style="line-height: 150%; tab-stops: 35.4pt;"><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Valul de oameni se revarsă pe bulevard şi porneşte către Piaţa Primăriei. Mişcarea şterge totul în cale asemeni unui tsunami. Unii privesc. Nu ştiu ce să facă.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoFooter" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Nu fiţi laşi, veniţi cu noi!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoFooter" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Ceauşescu pică!!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoFooter" style="line-height: 150%; margin-left: 18.0pt; mso-list: l3 level1 lfo5; tab-stops: list 18.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span style="font-size: 12pt; line-height: 150%;">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Veniţi cu noi!<o:p></o:p></span></div><h3 style="line-height: 150%;"><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: medium;"> </span><span class="Apple-style-span" style="font-weight: normal;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: medium;"> <span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Cobor scările de la intrare, în salturi. Nu ai loc să arunci un ac. Întorc doar o clipă privirea, dar nu, a fost doar o impresie. Ceva coboară în mine. Tristeţe, dezamăgire, regret? Nu ştiu. Sau poate câte puţin din fiecare. Mi se păruse că-l zăresc pe Călăreţul din Lună. Uit repede de el înconjurată din toate părţile de oameni. Curios, mă simt bine, extraordinar de bine. Clocotul, starea de frenezie a mulţimii dezlănţuite, mă aruncă într-un vârtej din care sunt conştientă că nu am cum să ies. Ori mă las purtată de el ori mă va strivi. Prefer prima variantă.</span></span></span><span class="Apple-style-span" style="font-size: medium;"><o:p></o:p></span></span></h3><div class="MsoNormal"><br />
</div>Minervahttp://www.blogger.com/profile/10310305731554306431noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8156442273060751413.post-49479193957036433312010-07-10T10:38:00.000-07:002010-07-10T10:38:10.977-07:00<span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKnaT6Z08h9_WcHxssEOu047HeEYVHjQPCOwzRt0pQxJRJyEVDkIaSI5ePk-ixs_wxmTbgJX3LgJnnyWKLESqClVvHiJpFVUTZT8Vu-OYzYXRQC_8FZlTjf2J87Iw8ZSGGATiwxqQRlV4/s1600/Copil_la_PC.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKnaT6Z08h9_WcHxssEOu047HeEYVHjQPCOwzRt0pQxJRJyEVDkIaSI5ePk-ixs_wxmTbgJX3LgJnnyWKLESqClVvHiJpFVUTZT8Vu-OYzYXRQC_8FZlTjf2J87Iw8ZSGGATiwxqQRlV4/s400/Copil_la_PC.jpg" width="300" /></a></div><div style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: xx-large;"><b>Efectul fluture </b></span></div><div style="text-align: center;"><br />
</div> Deunăzi mi-a atras atenţia un reportaj transmis de unul din canalele naţionale TV. Un puşti de 11 ani dispăruse de acasă două săptămîni. Provenea dintr-o familie despărţită şi locuia cu mama şi cu bunica. Fusese găsit de familie la o sala de Internet. Cea fost mai şocant a fost faptul că timp de două săptămîni, puştiul nu făcuse altceva decît să joace acelaşi joc. Întrebată dacă a mai dispărut de acasă, mama băiatului a confirmat. Mai mult a spus că de multe ori ia ultimii bani din casă ca să meargă la Internet Cafe. La prima vedere pare că avem de a face cu tulburări de comportament. În parte sînt de acord cu diagnosticul, dar numai în parte. Pentru că reporterul care a făcut materialul a stat de vorbă şi cu directoarea şcolii unde învăţa puştiul. Aceasta a recunoscut că era un elev bun, peste medie, pasionat de calculatoare. Drept urmare va face tot posibilul să îl treacă la o clasă de informatică. Mai mult, s-au găsit şi nişte sponsori şi băiatul a primit un calculator.<br />
Un specialist de şcoală veche i-ar fi acuzat de inconştienţă, că tînărul a luat-o deja pe un drum greşit şi l-ar fi îmbuibat cu medicamente. Eu ca adept, al practicilor moderne şi a şcolii americane de psihologie, consider că s-a întîmplat un lucru firesc şi dacă mama băiatului nu va încerca să îl ducă la un psihiatru, ci la un psiholog, lucrurile vor intra pe făgaşul lor normal.<br />
Din păcate, cazul puştiului pe care l-am văzut la televizor, nu este singular. Sînt n cazuri doar în România ca să nu mai vorbesc de ce se întîmplă în lume. Copiii noştri au patima informaticii, doar că această patimă este o adevărată capcană. Calculatorul şi tehnologia X sînt un pericol, la fel de mare, ca şi terorismul, e drept, la o altă scară. Cum mai spuneam într-un articol anterior, s-a creat o adevărată sectă a informaticienilor, pe care am numit-o, eufemistic - Biserica Sfîntului Tub Catodic. Acest lucru se întîmpla în urmă cu un deceniu. Şi tot atunci mi-a venit în minte efectul fluture despre care citisem în adolescenţă. Oamenii de ştiinţă nu ştiu ce este efectul fluture. Iubitorii de SF însă, au aflat despre el din povestirile lui Ray Bradbury. În povestirea cu acelaşi nume, Bradbury explică simplu, ce este acest efect. Un fluture care bate din aripi într-un anume loc de pe glob, la Bucureşti să spunem, provoacă uragane de cealaltă parte a acestuia adică în Honolulu.<br />
De cîţiva ani, efectul fluture se manifestă şi în lumea reală. În urmă cu un sfert de veac, cînd Bill Gates revoluţiona lumea calculatoarelor, nimeni nu s-a gîndit ce furtună va stîrni. Şi cum se întîmplă cu orice uragan, după cum simţim chiar pe pielea noastră, efectele sale sînt devastatoare.</span>Minervahttp://www.blogger.com/profile/10310305731554306431noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8156442273060751413.post-1628496127353152482010-07-10T10:28:00.000-07:002010-07-10T10:28:26.403-07:00<span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmFeoO6xlPNLcWfioBEEHteSOV1qWDlwNr0lJngCRT-BCt-RT4vI6Gye7ZkZ5CBdBxNC-l2alEomRkY4GEa13so9Y4MaPwDpWhGa56ybSUVLiUswJ-1-bRDa1Exit55M2Qs4srAwYhdbk/s1600/resurection.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmFeoO6xlPNLcWfioBEEHteSOV1qWDlwNr0lJngCRT-BCt-RT4vI6Gye7ZkZ5CBdBxNC-l2alEomRkY4GEa13so9Y4MaPwDpWhGa56ybSUVLiUswJ-1-bRDa1Exit55M2Qs4srAwYhdbk/s400/resurection.jpg" width="282" /></a></div><div style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: xx-large;"><b><br />
</b></span></div><div style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: xx-large;"><b>Un tîlc biblic </b></span></div><div style="text-align: center;"><br />
</div> De ceva vreme mă bîntuie o întrebare pe cît de banală pentru unii, pe atît de complexă pentru alţii. De ce Dumnezeu i-a ales pe evrei să fie poporul său, de ce nu alt neam? Nu, El a decis ca poporul ales să fie copiii lui Israel. Există un tîlc biblic care de-a lungul vremii poate s-a pierdut sau poate nici nu a fost descoperit. Mi-am pus această întrebare după o discuţie cu scriitoarea Marilena Lică-Maşala, o discuţie în care încercam să ne redefinim poziţia de femei în raport cu bărbatul, într-o societate care se vrea dominată de bărbaţi şi care este dominată nu doar punct de vedere biologic ci la propriu, de femei.<br />
Mă gândeam, acum cîteva săptămâni, că va veni şi timpul să vorbim despre evrei. În primul rând, trebuie să remarc existenţa unei comunităţi evreieşti străns legată de biserică, aici la Piteşti. O comunitate mică dar puternică.<br />
Revenind la evrei, mă cutremur ce istorie cumplită a avut acest popor, cu cîtă cruzime şi sînge este însemnată ea. Şi nu pot să nu mă gîndesc, şi reflex dacă vreţi, că este vorba despre o pedeapsă divină, despre o karmă colectivă, o karmă care încearcă de mai bine de 14 ani şi poporul român.<br />
Sărbătoarea creştină a Paştelui rememorează anual sacrificiul esenţial. Dumnezeu şi-a dat Fiul morţii, pentru a ridica păcatele oamenilor. Din nefericire, tocmai el poporul ales l-a condamnat la moarte. Iar istoria demonstrează că au plătit şi plătesc chiar şi astăzi, tributul amar al sîngelui, pe care aceştia l-au invocat în momentul în care au dat sentinţa: “<b><i>Sîngele lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri să fie!</i></b>”<br />
Nu ştiu să existe un popor mai chinuit ca acesta. Dar aşa chinuit, cu o istorie grea, poporul evreu îşi dă obolul umanităţii demonstrând de fiecare dată, dacă mai era nevoie, că el este poporul ales. Răspîndirea creştinismului, felul cum a fost preluat nu a făcut decît să sădească în sufletul celorlalte naţii ura împotriva lor. Regi şi prinţi i-au folosit ca apoi, răpindu-le averile, pămînturile şi chiar femeile, să-i prigonească cu o răzbunare furibundă, cruntă şi explicabilă doar prin ideea de ispăşire a păcatului osîndirii. Alungat de colo-colo, pribegi pe cele şapte continente, poporul evreu a trecut peste toate, ca şi cum o forţă nevăzută îi proteja. Să fi funcţionat Binecuvîntarea pe care Dumnezeu le-a dat-o în momentul cînd l-a ales? Pentru că Binecuvântarea are valenţe energetice şi protectoare dincolo de ispăşire, Binecuvântarea odată dată nu mai putea fi retrasă. Amintiţi-vă de Iacob şi Essau, unde se spune clar că Binecuvântarea odată dată nu mai poate fi retrasă.Şi cu toate acestea nu pot să nu mă întreb iar şi iar, de ce tocmai EI?</span>Minervahttp://www.blogger.com/profile/10310305731554306431noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8156442273060751413.post-51980187102271426792010-07-10T10:22:00.000-07:002010-07-10T10:29:34.312-07:00<span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_hCoSkOnlGWSPTpX8h1d7b_aTOi29maax7QaFOVsc7PzYqWX4X0X8VU5VeD2rBP85H8XylOgQajgRCknYd8sgm2PwaTZ9E7ikmR0npkH6C8KsdEYtWkk4hodHyMPDtwrqLYqnO9ycHF4/s1600/ascension.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_hCoSkOnlGWSPTpX8h1d7b_aTOi29maax7QaFOVsc7PzYqWX4X0X8VU5VeD2rBP85H8XylOgQajgRCknYd8sgm2PwaTZ9E7ikmR0npkH6C8KsdEYtWkk4hodHyMPDtwrqLYqnO9ycHF4/s400/ascension.jpg" width="392" /></a></div><div style="text-align: center;"><b><span class="Apple-style-span" style="font-size: x-large;"><br />
</span></b></div><div style="text-align: center;"><b><span class="Apple-style-span" style="font-size: x-large;">Adevărul lui Icar </span></b></div><div style="text-align: center;"><br />
</div></span><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Icar este considerat şi astăzi personajul mitologic cel mai nedereptăţit. De ce? Pentru că toată lumea s-a grăbit să îi impute că îmbătat de fericire căci aripile făcute de tatăl său, meşterul Dedal, îi dădeau puterea pe care nimeni nu o avea nici măcar legendarul Minos, regele locurilor. Dar oare acesta să fi fost adevărul lui Icar? Căci el, pentru noi, a rămas simbolul zborului neîmplinit.<br />
Icar, zburătorul enigmatic şi ghinionist era fiul lui Dedal, legendarul făuritor de maşinării şi vise de la curtea unui rege care a ştiut să profite de acest talent, MInos, nimeni altul decît fiul lui Zeus, tatăl zeilor. Ca să-l prindă în capcană, Minos l-a rugat pe Dedal să construiască Labirintul pentru a-şi ascunde monstruosul fiu, şi la propriu şi la figurat, o altă celebritate a antichităţii, pe Minotaur, copil născut din dragostea nefirească a soţiei sale, Pasife pentru un taur alb. De fapt, Pasife împlinea un vechi oracol. Acela care îi condamnase la dispariţie pe cei din neamul Atrizilor - Clitemnestra, Agamemnon, Electra, Oreste ş.a. Or Pasife era sora Clitemnestrei, ucigaşa adulterină.<br />
Minotaurul, bestia cu trup de om şi chip de taur, pe măsură ce creştea îşi dovedea natura animalică, ucigînd tot ce întîlnea în cale. Sătul de toate acestea, Minos cere construirea Labirintului, un alambicat sistem de coridoare, un loc din care Minotaurul să nu poată pleca. Minos, ca să potolească pofta de mîncare a Minotaurului, primea tributul de la statele vasale în...oameni. Aşa s-a nimerit ca în lotul primit de la ateninei să se numere şi fiul lui Aegeu, frumosul Tezeu. Iar Tezeu i-a venit de hac Minotaurului şi Labirintul a rămas pustiu. Asta pînă în clipa în care Minos l-a închis pe Dedal şi pe fiul său acolo.<br />
Cum mintea iscoditoare a lui Dedal nu putea fi îngrădită nici de spaţii şi nici de timp, a început să făurească fel de fel de obiecte pe care mîna artistului le însufleţea cum numai el ştia. Şi totul cu speranţa că într-o bună zi va evada. Aşa a construit aripile lui Icar, aripi din lemn pe care penajul era lipit cu ceară. Icar s-a avîntat dornic să reuşească experimentul, dar, după cum o spune şi legenda ghinionul l-a urmărit. Apropiindu-se prea mult de soare, ceara s-a topit şi el s-a prăbuşit în mare.<br />
Privind doar acest aspect nu cred că Icar a vrut doar să evadeze. Cu mintea, evada în fiecare clipă. Mai de grabă Icar a vrut să ne demonstreze adevărul despre noi: atunci cînd nu ne putem atinge un scop devenim jalnici, cînd nu putem fructifica ceva devenim fiare. Şi pînă la urmă în fiecare zace un Minotaur capabil să evadeze cînd ne aşteptăm mai puţin. Icar conştientizaze firea umană egalînd prin aceasta geniul tatălui său. Şi a mai demonstrat că atunci cînd zeii îţi sînt potrivnici nu îţi iese nimic, indiferent cît ai fi de dotat. </span>Minervahttp://www.blogger.com/profile/10310305731554306431noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8156442273060751413.post-62855938731612087792010-07-09T08:11:00.000-07:002010-07-10T10:33:09.402-07:00<span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><div style="text-align: center;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWMS1kj9rMwThWUnP6n07_IL5gf_AFpHj57enLFDVHacrkUdN3AUv6_3uO_oqCyZX9EXs3BXM9d7tOkj2ARQj6YhI8MkeFXgmRTJ7LtJupTlHqTpxQxhW8d3FunQvX2Y3cFHG0AGCmi7o/s1600/beer_tramp.gif" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWMS1kj9rMwThWUnP6n07_IL5gf_AFpHj57enLFDVHacrkUdN3AUv6_3uO_oqCyZX9EXs3BXM9d7tOkj2ARQj6YhI8MkeFXgmRTJ7LtJupTlHqTpxQxhW8d3FunQvX2Y3cFHG0AGCmi7o/s320/beer_tramp.gif" /></a></div><span class="Apple-style-span" style="font-size: xx-large;"><b>Căpitanu’ </b></span></div></span><br />
<div style="text-align: center;"><br />
</div> <span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">E trecut de miezul nopţii şi continui să stau cu paharul de vin în faţă. După-amiază încheiasem un dosar urât. Un omor printre oamenii străzii. Am aprins o lumânare şi mi-am turnat un pahar de vin. Ciudat este că în asemenea momente îţi aminteşti lucruri pe care le credeai de mult uitate. Aşa mi-a revenit în minte figura Căpitanului. </span><br />
<div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Ofiţer de carieră, îşi pierduse minţile în urma unui accident de maşină. Într-o bună zi soţia nu l-a mai primit în casă şi de atunci umbla hai-hui, dispărea cu zilele, iar pentru noi, pentru copii, era un fel de bau-bau cu care ne speriau părinţii. Iar noi când îşi făcea apariţia începeam să strigăm şi să aruncăm în el cu tot ce ne pica în mână. El ne privea şi când nu mai aveam cu ce să aruncăm în el, începea să râdă cu gura ştirbă, uşor, mai tare, tot mai tare, până ajungea un hohot lugubru ca apoi, să devină serios şi să ne arunce o privire ce băga spaima în noi şi ne împrăştiam care-ncotro ţipând cât ne ţinea gura.<br />
Se aciuase în beciurile fostului hotel Horvath, transformat după naţionalizare în bloc de locuinţe, purtând mereu aceeaşi haină neagră care odată fusese pardesiu şi o capelă militară, tot neagră, cu cozoroc, ca cele purtate de militarii germani în timpul celui de-al doilea război. Locuiam într-o curte imensă, vecină cu remiza de tramvaie, nu mai puţin de optzeci de familii şi o liotă de copii. Cât era ziulica de mare transformam curtea într-un adevărat câmp de luptă. Iar eu, fiica singurului miliţian chiriaş în blocul cu pricina, eram bătăuşul numărul unu. Tocmai le trăsesem o papară unora din curtea vecină care veneau în curtea noastră să fure nuci, aveam câţiva nuci uriaşi în curtea din spatele blocului, când o mână uriaşă mi s-a proptit pe umăr.<br />
- De ce îi baţi, eşti fetiţă, nu-ţi stă bine să loveşti un băiat!? – vocea blândă contrasta cu apăsarea care-mi încleştase umărul. Întorc capul şi cât pe ce să leşin, dar aşa cum fac copiii uneori, m-am pomenit răspunzându-i politicos:<br />
- Pentru că ne fură nucile.<br />
- Sunt ale tale?<br />
- Nu, ale noastre! Baba face cozonac cu nucă şi le dă la toţi copiii!<br />
- O să-mi dai şi mie?<br />
- Da!<br />
Şi m-am ţinut de cuvânt. Baba a făcut cozonacul într-o zi de vineri. Am dosit felia în sân şi am fugit în beci.<br />
- Căpitane!!...Căpitane!!!<br />
Nu mi-a răspuns dar ştiam că este acolo, îl văzusem când a intrat. Dormea pe nişte paie acoperite cu cartoane. I-am pus felia de cozonac la cap şi-am fugit la joacă.<br />
Într-un an, mergeam deja la şcoală pentru că eram în vacanţă, ne-am pomenit în curte cu puhoi de miliţieni şi căruţa mortuară. Vestea s-a răspândit ca fulgerul. Căpitanu’ murise. Fusese snopit în bătaie şi murise de pe urma loviturilor primite.<br />
Ştiu doar că urmaseră câteva zile în care joaca parcă nu a mai avut acelaşi farmec de altă dată şi multă vreme am continuat să aşteptăm ca din beci, să apară un bărbat impunător, murdar şi nebărbierit, jerpelit, care răspundea numai atunci când era strigat <b><i>Căpitanu</i></b>’.<br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman';"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br />
</span></span></span></div>Minervahttp://www.blogger.com/profile/10310305731554306431noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8156442273060751413.post-77547371068103525302010-07-09T07:57:00.000-07:002010-07-10T10:42:50.645-07:00<span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><div style="text-align: center;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSqz3l4AACr6dSFr-baaNjX2hMZyLMC_cB2BJG9MY23KSA9a-AbBMv5o-tuVIIx97ScqISIpN6CSOI1H1Y4qWWy3uZxVFkYBdJAeXffvxlGVTiW1wsP2oNYuWWbZcPk-fZmXpVQwz0JkU/s1600/old-woman-using-laptop.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="290" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSqz3l4AACr6dSFr-baaNjX2hMZyLMC_cB2BJG9MY23KSA9a-AbBMv5o-tuVIIx97ScqISIpN6CSOI1H1Y4qWWy3uZxVFkYBdJAeXffvxlGVTiW1wsP2oNYuWWbZcPk-fZmXpVQwz0JkU/s400/old-woman-using-laptop.jpg" width="400" /></a></div><b><span class="Apple-style-span" style="font-size: x-large;"><br />
</span></b><br />
<b><span class="Apple-style-span" style="font-size: x-large;">Iertarea </span></b></div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: left;"> Eleonora Pătraşcu a fost unul din vlăstarele vechii familii severinene Pătraşcu. Fusese otrăvită de strănepoţi pentru avere. Nu murise. Avea 92 de ani. Un dosar care mi-a lăsat un gust amar şi m-a făcut să mă aplec mai atent asupra ideii de viaţă în general, şi de moarte, în particular, ba chiar a declanşat o acută criză de personalitate, de revoltă împotriva tuturor şi cu regretul că nu o puteam face şi împotriva celor care aveau să vină. </div><div style="text-align: left;"> Femeie singură, neputincioasă şi bogată, atât cât permitea societatea românească postbelică să fie, nu se grăbea să moară şi trăia printre amintiri conectată la un trecut fabulos. Reuşisem, în mare, să-i reconstitui traiectoria dintre secole. O peveste cu iz, nu de mucegai, ci, de parfum, un parfum greu, de epocă, inconfundabil. </div><div style="text-align: left;"> Copilărie şi tinereţe tumultuoasă, pline de promisiuni. Căsătoria, la 19 ani, cu Alecu Craioveanu - Pătraşcu, bărbat de os domnesc, avocat cu o solidă reputaţie şi mai în vârstă cu 27 de ani decât ea, a aruncat-o brusc într-o realitate nebănuită, atroce şi senzuală în acealaşi timp, cu tentaţii şi respingeri, cu oameni care ştiau să iubească cu aceeaşi intensitate cu care urau. </div><div style="text-align: left;"> Ciudăţeniile noului mariaj aveau să iasă repede la iveală. Alecu iubea Întunericul, pe ea, însă, noaptea şi misterul o speriau, motiv pentru care, seară de seară, ieşea cu Tante Madeleine, mătuşa care îl crescuse pe Alecu, pe terasa "Jardin d'argent", odată pentru că era de bon ton, o modă, iar a doua, pentru că aşa se cădea pentru o familie care se respectă. Era un mod de a-ţi etala averea şi poziţia socială. </div><div style="text-align: left;"> Tante Madeleine era cea mai dragă amintire. Optezecişidoi de ani, dar cu alura unei femei de şaizeci şi cu minte prea limpede pentru vârsta declarată. Pentru cei mai mulţi, Tante Madeleine era o trăznită fără leac, rămasă văduvă de timpuriu. Nu avusese copii, în schimb crescuse câţiva nepoţi. Ajunşi la casele lor nepoţii o uitau. Firesc pentru natura umană. Nu acelaşi lucru se putea spune despre Alecu. Reapăruse, de astă dată în viaţa proaspătului cuplu, pe la jumătatea lunii de miere. Căutau o casă unde să locuiască peste an, până se termina a lor. Generoasă, Tante Madeleine le-a pus casa ei la dispoziţie. </div><div style="text-align: left;">- Pentru mine e oricum prea mare!! </div><div style="text-align: left;"> Optimismul ei molipsitor şi tonifiant lăsa impresia că întâmplarea fusese pusă la cale pentru un scop care scăpa celor 19 ani cât avea tânăra doamnă Pătraşcu. Atât Alecu, cât şi Tante Eleonora îşi făcuseră un porte-emploie din a vorbi despre meritele Antigonei. </div><div style="text-align: left;"> Ceea ce pentru unii era un supliciu pe Eleonora o lăsa indiferentă sau o provoca. Urmărea atentă polemica dintre nepot şi mătuşă şi se surprindea admirând logica fără cusur a bătrânei, ca să încheie prin a se lăsa prinsă în jocul lor. </div><div style="text-align: left;"> Povestea cu plăcere şi cu tristeţe, în acelaşi timp. </div><div style="text-align: left;">- Trebuie să vă odihniţi, cu un gest reflex i-am atins mâna. Pielea pergamentoasă era caldă şi moale. Nu ştiu de ce privirea tulbure mă strepezea provocând printre amintirile mele adevărate furtuni.</div><div style="text-align: left;">- Vreau să-ţi povestesc! - Eleonora mă fixa cu ochii albaştrii, surprinzători de senini pentru vârsta biologică şi în care viaţa părea că arde. De fiecare dată când începea să vorbească, ochii recăpătau ceva din timpurile trecute, un amestec de inocenţă, bucurie şi tinereţe. - Poate n-o să mai am ocazia. </div><div style="text-align: left;"> Stăteam pe marginea patului, în rezerva albă, îngrozitor de impersonală. Mă ţinea de mână. Atingerea tremurândă provoaca milă dar şi furie împotriva celor care o aduseseră în starea accea. Ca o străfulgerare, porneam alături de ea în călătoria imaginară. </div><div style="text-align: left;">- Antigona a fost condamnată la moarte pentru că a avut curajul să înfrunte un despot! - Alecu comentează cu gesturi largi. </div><div style="text-align: left;">- A fost lapidată! - Eleonora îşi lustruieşte unghiile. </div><div style="text-align: left;">- S-a ridicat peste condiţia ei de femeie desupra epocii...a intrat in legendă! - Alecu pare să nu o fi auzit. </div><div style="text-align: left;">- A fost lapidată! - repetă Eleonora, privindu-şi unghiile. </div><div style="text-align: left;">- A fost executată! </div><div style="text-align: left;">- A fost lapidată, adică omorâtă cu pietre! – ridică o clipă ochii la el cu un aer candid ca imediat apoi să revină la unghii. </div><div style="text-align: left;">- A fost executată! - abia acum Alecu realiezează că cea care vorbeşte este Eleonora. </div><div style="text-align: left;">- Pentru că şi-a îngropat fraţii, a fost lapidată! – accentuează aceasta cu un zâmbet parşiv. </div><div style="text-align: left;">- Da'de unde ştii tu?- nu este mirat. Dimpotrivă simte chiar plăcere la ideea că de-acum poate să-şi continue pledoaria pro-Antigona, nu doar cu mătuşa sa. </div><div style="text-align: left;">- Profesorul de greacă ne-a vorbit despre Antigona! – cu un gest larg îşi aranjează faldul rochiei. - La pension! – abandonează indiferentă pila de unghii, pe cristalul măsuţei. </div><div style="text-align: left;">- În virtutea unui păcat de neiertat în faţa zeilor, Creon instaurează în ceea ce a mai rămas din familia lui Oedip, teroarea, în adevăratul sens al cuvântului... </div><div style="text-align: left;">- I-a asmuţit pe Eteocle şi pe Polinice, unul împotriva celuilalt. – nu-l lasă să termine. - Antigona ştia acest lucru. Şi mai ştia şi că tatăl lor, adică Oedip, îi blestemase să-şi împartă averea cu fierul. – ultimul cuvânt pare să fie punctul unei discuţii care mai avea puţin şi aluneca în absurd. </div><div style="text-align: left;"> Alecu părea vrăjit de elocinţa soţiei sale. Nu avea cum să ştie că Eleonora, bântuind prin casa uriaşă, intrase şi în bibliotecă. Răvăşise hârtiile de pe birou şi găsise câteva file scrise de mână, în care Alecu compilase, din scriitorii greci şi latini, o grămadă de idei despre păcat. Al Antigonei. Le citise şi hotărâse să-i joace o farsă soţului ei. Cu cele scrise şi cu ce mai găsise în cărţi şi-a alcătuit pledoaria. </div><div style="text-align: left;">- Draga mea, dar mă uimeşti!? </div><div style="text-align: left;">- Vrei să continui?- îi era indiferent dacă voia sau nu. Oricum umbra Antigonei se insinuase între ei încă din primele clipe ale căsătoriei. </div><div style="text-align: left;">- Sigur, sigur...Alecu s-a oprit în faţa bufetierului să-şi toarne un deget de coniac. - Vrei şi tu?- îi arată paharul pe care tocmai îl umpluse. </div><div style="text-align: left;">- Nu, mulţumesc, deci să continui?! Bine! Creon i-a învrăjbit pe fii lui Oedip din teamă că-şi va pierde tronul pe care abia urcase şi pe care şi-l dorise la fel de mult! - </div><div style="text-align: left;">- Cuvântul unei femei conta atât de puţin pe atunci!? - murmură Alecu, cu regret. </div><div style="text-align: left;">- Dragii mei, au fost şi excepţii! - intervenise Tante Madeleine. Abia atunci au descoperit-o în fotoliul imens din piele de Cordoba care aproape că o înghiţise. Zâmbea bine dispusă. </div><div style="text-align: left;">- Care? </div><div style="text-align: left;">- Aspasia! </div><div style="text-align: left;">- Aspasia? – încruntat, Alecu întinde paharul. </div><div style="text-align: left;">- Exact, ea a fost o excepţie! – confirmă şi Eleonora bucuroasă să-şi etaleze proaspetele cunoştinţe într-ale istoriei antice. </div><div style="text-align: left;">- Am spus altceva?! - Eleonora ridică o clipă privirea mustăcind. Alecu plimbă privirea de la una la cealaltă cu aerul dumirit că cele două femei s-au unit împotriva lui. </div><div style="text-align: left;">- Dar faptul că Antigona a avut curajul să se împotrivească sistemului pentru că în fond, asta a făcut, nu vă spune nimic? </div><div style="text-align: left;">“<i>Eşti îndrăgostit până peste urechi de Antigona ta, când naiba ai să vezi că este doar o poveste?</i>!” - Eleonora se întinde, pisicindu-se. Uită câteva clipe de insipidul de Alecu, apoi şi-acoperă ochii cu palmele. Printre degetele răsfirate vede bucăţi din Alecu. Le mişcă. Alecu pare să-şi descopere noi faţete. "<i>Dragul meu, ţi-a priit călătoria în Turcia?!</i>" - îl vedea şi bun şi rău şi naiv şi copil. Mişcă degetele mai întâi încet, pe urmă mai repede, tot mai repede. Obrazul lui Alecu se descompune şi se recompune într-o succesiune fulgerătoare de atitudini. Descoperise jocul acesta stând pe terasa unei cofetării dintr-un cartier pitoresc al Istambulului în aşteptarea unui pepene la ghiaţă. </div><div style="text-align: left;">- Te joci?! - Alecu îi prinde mâinile deasupra încheieturilor şi le trage în jos. – îşi fixează ochii albaştrii, sfidător, într-ai lui şi imediat s-au subţiat cu un surâs dulce. </div><div style="text-align: left;">- Nu, dragul meu, dar m-am săturat de Antigona, vreau o poveste hazlie, nu-mi pasă de Antigona, nu vezi?! - îşi desprinde mâinile din strânsoare una câte una. – Lasă-mă cu Antigona ta, nu e a noastră, n-ai înţeles încă? </div><div style="text-align: left;">- Mă întreb dacă ai fost vreodată atentă!? </div><div style="text-align: left;"> Eleonora se ridică în picioare. Înălţimea lui de acolo de unde stătea ea îi părea grotescă. </div><div style="text-align: left;">- Şi de ce să fi fost, mă rog frumos?! - întreabă tărăgănat, ştia că nu-i plac asemenea atitudini dar şi ea se săturase de Antigona. - Repeţi povestea asta de câteva luni, ca un papagal, zău aşa, altceva nu mai ştii? - îşi freacă nasul vu cârfurile degetelor. Pe faţă nu i se citea nimic, doar în ochi îi juca o luminţă veselă. </div><div style="text-align: left;"> Alecu a dat plictisit din umeri. </div><div style="text-align: left;">- Tu vrei să vezi curajul Antigonei, aia e! </div><div style="text-align: left;">- Nu vrei să încetezi odată? - era mai de grabă iritată decât furioasă. </div><div style="text-align: left;">- Draga mea, nu vezi că problemele dezbătute la acea vreme sunt oarecum asemănătoare cu cele de azi?! </div><div style="text-align: left;"> Eleonora mijeşte ochii. </div><div style="text-align: left;">- Toată stima că ai ajuns la această concluzie! - aproape şopteşte, pe un ton ce se vrea matern şi scoate o ţigare din casetă din lemn de trandafir. Fusese adusă din Kashmir de Iancu, soţul mătuşii Madeleine. </div><div style="text-align: left;"><br />
</div><div style="text-align: left;"> Dă drumul capacului şi acesta cade cu un pocnet sec. Îi plăcea pocnitura. Semăna cu pocnetul dopurilor de la sticlele de şampanie. Ridică repede capacul şi îl mmai lasă odată să cadă. </div><div style="text-align: left;">- Te rog! - Alecu îi prinde braţul, deasupra cotului pe când se pregătea să repete figura. </div><div style="text-align: left;">- Ce? </div><div style="text-align: left;">- Nu mai eşti copil! - se aude Tante Madeleine. </div><div style="text-align: left;">"<i>A, Tante Madeleine şi-a terminat siesta!</i>" - prezenţa mătuşii semăna cu cea a obiectelor care o înconjurau- lampadarele, lustrele grele, micile statuiete antice, patefonul şi gramofonul. </div><div style="text-align: left;"> Tante Madeleine iese la rampă. Cu ţigaretul lung, din chihlimbar şi fildeş, într-o mână. Chipul de-o frumuseţe angelică este înconjurat de părul argintiu, frezat rondele. Prefera această coafură pentru că îi amintea de tinereţea petrecută în cea mai mare parte pe riviera franceză. În urechi bălăngăneau uriaşii cercei de Kuss, stropiţi din belşug cu brilliante, darul de nuntă din partea familiei Craioveanu- Baldovinescu. Eleonora se miră cum de nu îi rup urechile. Bătrâna doamnă, îmbrăcase pentru acea după-amiază o rochie neagră, din mătase, cu cocori aurii şi argintii. </div><div style="text-align: left;">- Marie!!...Marie!!! </div><div style="text-align: left;"> Avea un dar înnăscut de a boteza pe toată lumea. Rar întâlnise omul al cărui nume să îi convină. Zicea că numele unui om este purtător de semnificaţii mistice, ascunse, care conferea posesorului un soi de autoimunitate. Pentru a desconspira aceste adevăruri nu trebuia decât să-ţi priveşti atent interlocutorul. Întrebase cum o cheamă pe Marie, în realitate. </div><div style="text-align: left;">- Ioana. </div><div style="text-align: left;">- Şi de ce Marie? </div><div style="text-align: left;">- Marie, după cum spune şi George Sand, îţi dă imaginea a ceea ce înseamnă divinitate şi credinţă. </div><div style="text-align: left;"> A distrat-o teribil explicaţia. Într-adevăr, Ioana, fată în casă de la unseprezce ani, era de o credinţă vecină cu bigotismul. </div><div style="text-align: left;"> Marie-Ioana apare cu tava pe care trona o cupă de şampanie plină. </div><div style="text-align: left;">- Ma tante, şampanie la ora asta? - "<i>Clar, bătrâna a luat-o razna!?</i>"-excentricităţile mătuşii făceau deliciul cercurilor simandicoase ale urbei. </div><div style="text-align: left;"> Tante Madeleine zâmbeşte larg. Zâmbetul se transformă repede într-un râs cu sughiţuri. Trage cu ochiul complice la Marie-Ioana, ia cupa cu o mişcare graţioasă. Îl trece pe sub nas, adulmecăndu-l, după care îl dă peste cap. </div><div style="text-align: left;">- Îmi dă o stare, aşaaaa, de zbor! - graseiază dulce şi pune cupa înapoi pe tavă. </div><div style="text-align: left;">- E, şi acum, ce facem copii, vreau să spun, în seara asta!? </div><div style="text-align: left;">- Am de lucru! – Alecu bate, defensiv, în retragere. Eleonora îl priveşte surprinsă dar nu spune nimic. </div><div style="text-align: left;">- Nu cu tine am vorbit! - i-o retează nepoliticos. - Spune fetiţo, vrei să mergem la ceai la Baldovineşti sau la Tretiakovi? Ori la concert, în seara asta se cântă Lalo, tot avem rezervări! - dă cu ochii de Marie-Ioana care înţepenise în stânga ei, cu tava în braţe. - Merci, draga mea, eşti liberă! - abia acum Marie-Ioana se retrage. </div><div style="text-align: left;">- Cine cântă? </div><div style="text-align: left;">- Un francez, da's ă nu mă întrebi cum îl cheamă că n-am reţinut! </div><div style="text-align: left;">- Hai să găsim ceva nou, Tante Madeleine! - Eleonora îi aruncă o privire umedă, de căprioară. </div><div style="text-align: left;">- Anume? </div><div style="text-align: left;">- Să mergem la Casino! - pomenise de Casino pentru că era singurul loc evitat de familia Craioveanu. Nimeni nu ia explicat de ce. Nici nu întrebase. </div><div style="text-align: left;">- La Casino? - Alecu, plimbă privirea tulburată de la soţia sa la mătuşa lui. Este livid. </div><div style="text-align: left;"> Tante Madeleine devine serioasă. </div><div style="text-align: left;">- Sigur, ce e Alecule, te deranjează că mergem la Casino? - şi-a înfipt privirea în nepotul ei, cu un aer bănuitor. - Tu nu eşti nici neghiobul de taică-tău şi nici fluşturatecul de Iancu, ar trebui să pricepi că deşi porţi numele de Craioveanu, nu ai moştenit nimic din relele neamului ăluia, băiete! Tu ai crescut altfel! Din cauza viţiului fetiţo, s-a întors la Eleonora, Iancu al meu şi-a jucat într-o oră averea pe urmă şi-a tras un glonte în cap! Alecu e băiat bun, draga mea, foarte bun, doar că uneori trebuie strunit şi tu va trebui să înveţi să-l struneşti, eu n-am să trăiesc o veşnicie! Numai aşa are să-ţi rămână casa-casă şi bărbatul-bărbat!.Bietul Iancu, avea un suflet de aur, nu ştiu cum de-a pus mâna pe cărţi?! Să-l fi văzut pe Iancu Craioveanu pledând!? era o plăcere!?...Şi taică-său la fel! Când am rămas singură, mamă-sa se chinuia să-l nască! - împunge cu bărbia în direcţia lui Alecu. - Nu l-a iubit niciodată! Atunci mi-am zis că el va fi altfel decât bărbaţii din neamul Craiovenilor!! </div><div style="text-align: left;"> Cu coada ochiului, Eleonora îşi urmăreşte soţul. Îl vede încruntat, ochii, maţi de furie, se aburiseră de tot. Era prima oară când îl vedea aşa. Tante Madeleine continuă: </div><div style="text-align: left;">- Am spus că voi avea grijă de el şi am avut, nu-mi pare rău, un copil foarte bun, numai că...- se apleacă spre Eleonora şi continuă pe un ton confidenţial. - Mi-e teamă! Nu ştiu de ce, dar mi-e frică..uite, ceva, aici, îşi duce mâna la piept, îmi spune că trebuie să veghez. </div><div style="text-align: left;"> Nu s-au mai dus niciunde în seara aceea. Mărturisirea bătrânei stârnise frica în sufletul ei. </div><div style="text-align: left;">Fraţii Iancu şi Mihai Craioveanu şi-au pus capăt zilelor, în aceeaşi noapte caldă de toamnă. Atât le mai rămăsese după ce viciul le-a consumat averea. </div><div style="text-align: left;"> Tante Madeleine murise fără să ştie că şi Alecu mergea pe drumul tatălui şi a unchiului său. Pierduse cea mai mare parte a averii la cărţi. Dar nu şi-a tras un glonte în cap cum au făcut tatăl şi unchiul său, ci plecase. În Africa, izbucnise războiul cu burii. Şi nu s-a mai întors. </div><div style="text-align: left;"> Eleonora a rămas să-l crească singură pe Iancu al lor, fericită totuşi că reuşise să schimbe ceva din blestemul Craiovenilor. Transformase ura în dragoste, ceea ce Tante Madeleine nu reuşise. </div><div style="text-align: left;">- Învaţă să ierţi, draga mea, eu i-am iertat pe copiii ăştia, nevoile i-au împins să-mi vrea moartea!?- murmurase Eleonora, luîndu-mi mâna în semn că încheiase tragica spovedanie. Din păcate legea nu i-a iertat. Cei doi strănepoţi au fost condamnaţi pentru tentativă de omor. </div><div style="text-align: left;"> Las ziarul din mână. Pe Eleonora n-am mai văzut-o din ziua aceea. Scăpase ca prin urechile acului de otrava rudelor ca să moară în patul ei la 96 de ani. Culmea ironiei, ferparul era semnat cu numele celor doi strănepoţi criminali. </div><div style="text-align: left;"><br />
</div><div style="text-align: left;"><br />
</div><div style="text-align: left;"><br />
</div><div style="text-align: left;"><br />
</div></span>Minervahttp://www.blogger.com/profile/10310305731554306431noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8156442273060751413.post-37398557502225256562010-07-07T12:15:00.000-07:002010-07-07T12:15:01.205-07:00<span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br />
<div style="text-align: center;"><b><span class="Apple-style-span" style="font-size: x-large;">Visul lui João Pinto </span></b></div><div style="text-align: center;"><br />
</div><br />
Seara coborâse obosită deasupra suburbiilor sărace Acarajo şi Nirhua din Sao Paulo. De la ferestruica lui, João Pinto, fiul pantofarului Atillio Teixeira Pinto, priveşte oceanul. În fiecare seară avea altă culoare şi i se părea cel mai frumos lucru văzut vreodată. Briza adia uşor, răvăşindu-i ciuful ca smoala. Atunci avea impresia că oceanul îl mângâia de-adevăratelea şi simţea că îi vine să plângă de fericire. Murmurul neobosit al apei îl făcea să uite de toate.<br />
- João , vino la masă!...João!! – vocea mamei lui semăna cu cicadele despre care îi<br />
povestea Ilirio, ajutorul tatălui său. Ilirio vorbea despre un ţinut fabulos, în mijlocul căruia se găsea un palat de cleştar, cu străzile pavate cu aur şi turnurile de veghe care clipeau din miile de nestemate de pe acoperişuri, cu pomi a căror roade erau diamantele şi argintul.<br />
- Această ţară există, João ! – încheia convins Ilirio.<br />
- Unde? – curiozitatea care-i încingea fantezia îl făcea să viseze cu ochii deschişi.<br />
- În Sergipe sau poate în Piaui, nu ştiu, departe, undeva în nord!<br />
- Şi nu a auzit nimeni de ea? – ochii copilului se rotunjeau în semn de întrebare, miraţi.<br />
- Da’ câţi n-au căutat-o!<br />
- Şi cum se numeşte Ilirio, ţara asta cum se cheamă? – João devenea serios şi atent.<br />
- El Dorado!<br />
- El Dorado?! Ciudat nume pentru o ţară!?<br />
- Mda, ciudat într-adevăr, înseamnă Ţinutul Aurului...În pădurile de diamant trăiesc cicade de aur, păsări al căror cântec îi amăgesc pe căutători, îi fac să uite de unde vin şi îi transformă în statui de diamant. Niciunul nu s-a mai întors înapoi dintre cei care s-au aventurat spre El Dorado.<br />
- Şi atunci de unde ştim că există?<br />
- Ştim. – înclina capul Ilirio, în semn că ştie ce spune.<br />
Ilirio nu-i mai împuia capul cu prostii! – intervenţia lui Atillio Teixeira venea să pună capăt poveştilor despre El Dorado.<br />
- João , ai auzit? Vino la masă!!<br />
- Am auzit, am auzit...- murmură João potrivind cureaua care îl ţinea în scaunul cu rotile, după care împinge uşor roţile şi porneşte să alunce. - Găsesc eu Tărâmul Aurului şi atunci n-o să mai depind de nimeni...o să am picioare şi ,,,<i>nu o să mai depind de nimeni. Am să mănânc la McDonald’s şi am să dorm pe plajă, nici un pat nu e mai bun decât nisipul fierbinte!...O să-mi construiesc o colibă la Golful Nimfei şi n-o să mai am nevoie de nimeni. În casa asta nici măcar nu se poate visa în linişte"</i>.- bombăne tot drumul până la bucătărie. Impropriu spus bucătărie pentru că masa lor era sub cerul liber.<br />
De la vecinii de peste drum răzbăteau acordurile unei samba îndrăcite care se amalgama cu vocile oamenilor. João aruncă o privire dispreţuitoare spre gărduleţul de verdeaţă.<br />
- Iar are musafiri Gonçalves Praxu!?- dă din cap a lehamite.<br />
- Şi crezi că nu pot mânca dacă Gonçalves Praxu are musafiri? – Atillio Pinto îşi taxează dur fiul, pentreu obrăznicie.- De câte ori v-am spus să nu vă vedeţi de treaba voastră şi să nu vă intereseze ce fac alţii?<br />
- Dar n-auzi ce nebunie e acolo!- smuceşte capul în direcţia casei lui Gonçalves Praxu.<br />
- Băiete, dacă nu ai chef de mâncare, treci la culcare! – îl expediază enervat tatăl său.<br />
- Atillio!? – doña Mariãha încearcă să-şi îmbuneze soţul.<br />
- Nici un Atillio, să treacă la culcare, să-şi vadă de ale lui nu de-ale altuia ! Hai, la culcare João !!<br />
João lasă lingura pe masă, oricum era sătul de câtă tapioca mânca toată ziua, îşi pune în mişcare căruciorul, nu înainte de a mai arunca o privire ucigătoare spre casa lui Gonçalves Praxu.<br />
- Atillio!? – doña Marinha insistă pe acelaşi ton proteguitor.<br />
- Ce vrei, trebuie să înveţe să se poarte, doar n-om avea grijă de el toată viaţa, ce dacă el<br />
olog, va trebui să-şi poarte singur de grijă!<br />
- Atillio!! – vocea ascuţită donei Mariãha este sugrumată de indignare. – Nu el, tu eşti de<br />
vină că a ajuns aşa, ce ai făcut ca să-l aperi??<br />
- Bine, bine, eu sunt de vină...<br />
- Ştii numai să strigi la el...- restul frazei dispare, acoperită de vuietul oceanului care se pregătea de reflux. “<i>Olog? Lasă că vedem noi cine e olog până la urmă!? O să vedeţi voi că am să merg, numai să găsesc drumul către Ţinutul Aurului, o să vedeţi voi!!</i>” – duritatea vorbelor sapă adânc în sufletul lui João care de atâta durere nici măcar nu are putere să plângă.<br />
<br />
De mai bine de o jumătate de oră, João Pinto răscoleşte rafturile bibliotecii Şcolii de Cartier, urmărit de privirile curioase ale bibliotecarei de serviciu, doña Luz. João este atât de concentrat încât nici dacă ar vrea nu ar ştii să-i spună ce caută, dar răsfoieşte cu înverşunare filele cărţilor. Dâre aurii de sudoare alunecă pe pielea de culoarea ciocolatei, privirile parcă i-au luat foc, iar degetele firave continuă să scormonească printre filele cărţilor.<br />
Sătulă să tot vadă cum se chinuie, doña Luz se apropie. Părul creţ, odată negru, este de-acum cenuşiu iar obrazul dolofan, înfăşurat într-o peliculă de sudoare. Încă de la 9 dimineaţă erau peste 28 de grade.<br />
- João , vrei să te ajut?<br />
Tresare şi ridică privirea surprins.<br />
- Găsesc eu, doña Luz! – revine la raftul cu cărţi şi reia căutarea. Este atâta energie în braţele firave încât femeia se întreabă la un moment dat dacă nu cumva João este mai puternic decât mulţi alţii. Şi la propriu şi la figurat. Bătea până nu de mult maidanul sau juca fotbal cât era ziulica de mare pe plajă cu băieţii din cartier. S-a dus cu taică-său la piaţă să cumpere fructe şi au nimerit într-un schimb de focuri, frecvente între găştile de cartier. Inconştient, tatăl lui în loc să-l apere, l-a tras în faţa sa asemeni unui scut. Glonţul a străpuns corpul copilului de zece ani şi s-a oprit în coloană.<br />
Surprinzător i s-a părut, cu câtă seninătate îşi acceptase infirmitatea şi deşi medicii spuneau că nu va mai merge niciodată el era convins că într-o zi o va face. Se schimbase şi Atillio Pinto. Îmbătrânise deodată. Părul negru era aproape alb, uitase să mai fie acel macho de cartier cu care se obişnuiseră femeile, nu-l mai interesa cum se îmbracă, nu mai întorcea capul după femei, uitase de complimente, nu se mai oprea în piaţă să joace bile, şi ce devenise un chin pentru doña Marinha, Atillio Pinto se apucase de băut. “Chiar dacă lumea a uitat, nu-l iartă conştiinţa!?”- doña Luz nu ştie ce să facă, João era un copil la fel ca ceilalţi, doar ghinionul îl făcuse deosebit. Marea problemă era ca societatea să nu facă din această tragedie un handicap adevărat.<br />
- Totuşi poate vrei să te ajut!- bibliotecara insistă cu un aer bonom, ceva între bunăvoinţă şi veselie perpetuă.<br />
João se încruntă câteva clipe şi pune cartea pe care tocmai o răsfoia, înapoi pe raft.<br />
- Vreau să găsesc Tărâmul Aurului!<br />
Zâmbetul doñei Luz se transformă într-o expresie de mirare.<br />
- Tărâmul Aurului?? Hmm...Vino! - îi face semn să o urmeze. Roţile căruciorului scârţâie<br />
pe podeaua lustruită şi mâncată de vreme.<br />
Doña Luz se aşează la birouaşul ei şi-şi încrucişează braţele deasupra tăbliei.<br />
- Şi cum crezi că ai să găseşti Tărâmul Aurului?<br />
- Nu ştiu, de aia am venit la bibliotecă! – se scarpină după ceafă indecis.<br />
- Crezi că o vei găsi aici? – femeia îi potriveşte cu grijă brăţările colorate de la încheieturile<br />
mâinilor. João ridică din umeri:<br />
- Illirio mi-a povestit că de demult oamenii porneau către Tărâmul Aurului şi nu se mai<br />
întorceau.<br />
- Şi ce legătură ai tu cu Tărâmul Aurului? -<br />
- Am să-l găsesc!<br />
Doña Luz clatină capul cu neîncredere.<br />
- Ce e în mintea ta João ? Dacă ai fi fost atent la orele de istorie, ai fi aflat că El Dorado<br />
nu există, este doar o legendă...<br />
- Nu-i adevărat, doña Luz, există, Illirio mi-a spus că există!<br />
- Ţi-a spus o poveste ca să se scape de tine!!<br />
- Nu-i adevărat, există!! Şi eu am să-l găsesc!! –întoarce cu gesturi smucite căruciorul şi<br />
porneşte grăbit spre ieşire fără alte cuvinte.<br />
Doña Luz oftează nemulţumită. “<i>Hehei, băiete, băiete, ce ciudată va fi lumea pentru tine?!</i>” – gândeşte cu părere de rău privind în urma lui. Nu apucă să vadă lacrimile care curg pe obrajii copilului. “<i>Am să-l găsesc, am să-l găsesc!!</i>”- urlă João , în el, cu furie. - “<i>Am să-l găsesc şi voi fi bogat!! Voi putea merge!!</i>”<br />
<br />
João reuşeşte cu greu să treacă roţile căruciorului peste pragul atelierului tatălui său. Tremură, iar degetele i s-au albit de puterea cu care strângea cauciucurile aproape roase. Iar atunci când reuşeşte să treacă obstacolul se îndreaptă spre bancul de lucru al lui Illirio.<br />
- Există Tărâmul Aurului sau nu? – tonul marţial cu care îl apostrofează îl face pe Illirio să<br />
scape ciocanul din mână.<br />
- Mai încet, mai încet, că-mi rup degetele!! – se apleacă, ridică ciocanul şi-l pune pe banc.<br />
- Există sau nu, răspunde-mi? – João îşi apropie şi mai mult scaunul de al lui Illirio.<br />
Neîncrederea şi furia mocnesc în ochii de culoarea boabei de cafea arsă.<br />
- Ce vrei tu? – tânăul devine serios, scrutând faţa copilului cu atenţie.<br />
- Tărâmul Aurului există sau nu? – João s-a mai înmuiat. Îl ajută să potrivească în menghină cauciucul din care trebuie să decupeze flecul unui toc.<br />
Illirio începe să râdă, scutură capul amuzat, îşi freacă bine palmele şi începe să taie materiarul după forma dorită repede, cu dexteritate. Potriveşte flecul pe tocul sandalei şi cu o mişcare scurtă înfige cuiul, fixându-l.<br />
- Şi de ce n-ar exista, mă rog frumos?! – mai bate unul şi încă unul, apoi aruncă sandaua în<br />
lada cu reparaţii aproape plină, semn că avusese spor la lucru în ziua aceea.<br />
- M-ai minţit, nu? – João nu mai este furios. Doar fruntea i s-a netezit şi un văl de tristeţe<br />
coboară ca o pâclă în ochii până cu câteva clipe în urmă, strălucitori.<br />
- Şi poveştile au un dram de adevăr! – Illirio devine şi el serios. – Ţinutul Aurului există<br />
însă, de asta sunt sigur! – adaugă pe un ton jos, conspirativ. Nu de alta dar în atelier îşi face apariţia Atillio Pinto.<br />
- Gata cu orele pe ziua de azi? – trece pe lângă João fără să-l privească deşi întrebarea îi<br />
este adresată.<br />
- N-am avut ore, am fost la bibliotecă.<br />
- Ce să faci acolo, să-ţi piezi timpul? – deşi interogaţia nu are nimic rău în ea, inima lui João se face cât un purice. “Iar a băut!? Eu nu-l condamn, de ce se condamnă singur?!”<br />
- Nu, să citesc...- răspunde cu jumătate de voce.<br />
- Sigur n-ai întins-o iar de la şcoală? – îşi ia locul alături de Illirio, căutând pe bacheta din<br />
dreapta sa, unde altă grămadă de sandale aştepta să fie reparată.<br />
- Nuuu...<br />
<br />
- Trage!! Acum!!<br />
Încordare. Transpiraţie. Efort. Respiraţii sacadate. Şi atenţie. Foarte mare atenţie. João Pinto, în scaunul lui cu rotile, apără poarta Verzilor. Nu se aude decât o bufnitură scurtă, mingea lobată trece cu boltă pe deasupra capetelor transpirate ca o dâră neagră pe obrazul orbitor al soarelui.<br />
Sebastiao Vaz şi Pero da Rocha, închid ochii şi strâng degetele încrucişate la piept. Fernan, fundaşul Negrilor are un şut fantastic. Joacă şi în echipa şcolii. Fundaş. Antrenorul spune că are viitorul asigurat. Mingea lovită de el zbugheşte ca o ghiulea. Foarte sigur pe sine, nici măcar nu mai priveşte unde ajunge aceasta. E sigur că João n-o va putea opri.<br />
Nici nu apucă să se aplece după sticla cu apă, aude doar răcnetele şi chiuiturile jucătorilor. Este convins că sunt coechipierii săi. Întoarce capul ca să-şi savureze victoria numai că...răsturnat pe o parte, strngând mingea la piept, João râde. Prietenii lui, Sebastiao Vaz şi Pero da Rocha, sar tot într-un picior.<br />
- Nu-mi vine să cred!? – se holbează la João ca la a opta minune a lumii.<br />
Puţini se puteau lăuda că au apărat un şut al lui Fernan Gonçalvo Praxu. Iar acum printre aceştia se numără şi João. Da, pe vremea când mergea era un foarte bun portar, antrenorul îşi pusese mari speranţe în el, dar...Remarcase doar cum lumea din jurul lui João se schimba, iar el continua să rămână acelaşi. Încetul cu încetul l-au izolat, l-au ignorat privindu-l cu milă sau cu dispreţ, João însă nu s-a supărat. Continua să zâmbească şi să vină la şcoală, să fie acelaşi elev şturlubatic şi năstruşnic. Nu odată s-a întrebat dacă nu cumva João joacă teatru numai ca să le demonstreze că este mai tare ca ei. I se părea imposibil să nu reacţionezi atunci când eşti provocat. João râdea şi le întorcea spatele. Odată le-a spus:<br />
- Ce aveţi? Eu sunt invalidul, nu voi! Dar pe mine nu mă interesează ce cred alţii, ştiu că<br />
într-o bună zi voi merge din nou!<br />
- N-ai să mai mergi! – sărise Jose Joachim cu gura. Pumnul bine centrat a lui Sebastiao Vaz<br />
la pus la podea. Credea că se va încinge o păruială în toată regula. N-a fost aşa. Jose-Joachim s-a ridicat şi s-a oprit în faţa lui Sebastiao. Se priveau în ochi:<br />
- Ştii foarte bine că nu are să mai meargă vreodată, de ce îl minţiţi? – şi conflictul s-a încheiat între pereţii clasei.<br />
Şi se mai întâmplase ceva. Performanţele şcolare a lui João s-au îmbunătăţit simţitor. De unde era elevul mediu, ajunsese printre primii trei din clasă. Dar până şi această poziţie dădea loc la invidii. Pe la colţuri, unii şuşoteau că profesorii îi dau note mari din milă. Nici acest lucru nu l-a deranjat pe João. Îşi vedea liniştit de ale lui. Dovedea o tărie care intimida dar îl făcea şi de admirat în acelaşi timp. Cam asta simţea şi Fernan faţă de el.<br />
- Şi mai spui că ologu’ nu-i bun?! – Jose Joachim vine lângă el.<br />
- Cel mai bun de pe plaja asta! – îl deranja apelativul “ologu’” – Şi nu-i mai spune ologu’, are un nume!!<br />
Jose Joachim bate în retragere.<br />
- Glumeam!<br />
- Cu aşa ceva nu se glumeşte!<br />
Jose Joachim nu ştie ce să facă numai să-i reintre în graţiile idolului său.<br />
- Ar trebui să-i provocăm pe cei din Tajia, să facem o echipă comună...da’ să se pună şi un premiu...- aud schârţâitul nisipului şi se întorc. João, cu mingea în braţe ajunge la ei. Fernan îl priveşte fix apoi începe să râdă.<br />
- Ce e?<br />
- Ar trebui să vezi cum arăţi!!...Aduceţi-i o oglindă! – strigă spre pâlcul care a uitat deja de golul apărat de João, a scos, nu ştie de unde, o altă minge şi o aleargă într-un norişor de nisip. Nu se grăbeşte nimeni să aducă oglinda. João îşi şterge transpiraţia cu dosul braţului. Simte nisipul care amestecat cu transpiraţie i s-a lipit de piele.<br />
- Arăţi ca o mască de carnaval. Partea pe care ai alunecat este nisip, cealaltă curată, contrastul este atât de ciudat încât nu poţi să nu răzi.- până la găsirea unei oglinzi, Fernan dă lămuririle de cuviiţă.<br />
- Este a mea, nu?<br />
- Ce?<br />
João îi întinde mingea. Nouă. Din piele. Minge adevărată de fotbal. Fernan plimbă câteva<br />
clipe privirea de la minge la chipul asudat, plămădit pe jumătate cu nisip, al lui João şi îi împinge mingea, înapoi, în poală.<br />
- Deci, e a mea?!<br />
Fernan lasă sticla cu apă jos.<br />
- Ai câştigat-o!!- zâmbeşte larg. – Mă bucur că sunt prieten cu cel mai bun portar de pe plaja Nimfei!!<br />
João freamătă. Nimeni nu l-a mai numit prieten de când cu accidentul.<br />
- Ai să vezi Fernan, într-o zi voi fi un fotbalist adevărat! – ochii îi strălucesc de bucurie .<br />
- Iar eu, doctorul care să te facă să mergi din nou!! – îşi strâng mâinile ca doi oameni de<br />
afaceri adevăraţi.<br />
<br />
Părintele Vincente da Silva tocmai terminase slujba. Aşează cu pioşenie sfintele taine pe tava de argint şi le acoperă. Pune linguriţa alături, şi rămâne cu ochii la sfintele cuminecături. În ultima vreme rămân tot mai multe. “<i>Nu mai cred oamenii în Dumnezeu!</i>”- gândeşte cu tristeţe, acoperindu-le şi pe ele. “<i>Nimic nu poate salva sufletele bolnave decât puterea lui Dumnezeu sau poate este şi necredinţa voia Domnului, ca să-mi încerce tăria!?</i>” – dă cu ochii de João, care în căruciorul lui. stătea în faţa stranei Fecioarei.<br />
Priveşte minute în şir copilul care cu mâinile împreunate şi cu ochii închişi se ruga. Avea faţa aureolată de concentrare. “<i>Ce ciudate sunt căile Domnului!? Pe copilul acesta nenorocirea nu l-a clintit din credinţa lui.?!</i>” – buzele copilului se mişcă. “<i>Şi uite tentaţia cum mă face să trag cu urechea!</i>” – se apropie uşor de João .<br />
- Ştiu că într-o zi voi merge Sfântă Fecioară şi-ţi mulţumesc pentru această speranţă! – João deschide ochii şi-şi face cruce.<br />
- Bună ziua, João ! – părintele da Silva este lângă el.<br />
- Bună ziua, părinte! – chipul brun se luminează odată cu apariţia zâmbetului larg.<br />
- Nu te-am văzut la slujbă, acum ai venit?<br />
- Nu, eram în spate, stăteam de vorbă cu Dumnezeu.<br />
Părintele da Silva surâde.<br />
- Şi ce-ţi spunea Dumnezeu, João ?<br />
- Să nu disper! – sinceritatea copilului era dezarmantă.<br />
Preotul îşi pune palma mare pe creştetul cârlionţat. Este un gest menit să suplinească o<br />
discuţie ajunsă pentru el, în impas.<br />
- L-ai înnvinuit pe Dumnezeu pentru ceea ce ţi s-a întâmplat?<br />
- Niciodată. – João este serios. Ochii negrii s-au adunat într-un uriaş semn de mirare.<br />
- Atunci de ce eşti disperat?<br />
- Nu sunt, părinte da Silva. Şi Sfânta Fecioară, de acolo ştie că nu mint!<br />
- Te văd tulburat João, s-a întâmplat ceva?<br />
João se foieşte nehotărât în scaunul lui.<br />
- Părinte, spune-mi există Ţinutul Aurului?<br />
Vincente da Silva rămâne mut. Numai la o asemenea întrebare nu se aştepta.<br />
- Ţinutul Auru...a, El Dorado, mda, este o legendă deja. Vezi tu, eu cred că acest Ţinut există în fiecare de noi depinde dacă găsim drumul spre el sau nu. Pe de altă parte, este un ţinut imaginar care a fost suportul creării istoriei noastre, pentru că dacă portughezii, englezii sau olandezii şi francezii nu s-ar fi repezit asupra acestor pământuri, nici Brazilia nu ar fi fost astăzi un stat! Şi cu cât scormoneau mai mult după bogăţii, pentru că europenii aveau o fantezie debordantă, cu atât Brazilia prindea contur. Era ca oceanul de largă. Poate că Ţinutul Aurului există cu adevărat, poate că într-o zi va fi descoperit, dar până atunci el rămâne o legendă, João !<br />
- Eu am să-l găsesc părinte!<br />
<br />
- Ce s-a întâmplat? – dona Marinha încremeneşte în pragul casei şi-şi duce speriată mâinile<br />
la gură. Azillio Teixeira Pinto păleşte şi el şi se ridică în picioare.<br />
Poliţiştii se dau deoparte şi printre ei se strecoară căruciorul lui Joao. E gol. Dona Marinha simte că o lasă picioarele şi se aşează pe scaunul de lângă uşă.<br />
- E al băiatului dumneavoastră?<br />
Atillio nu are glas. Confirmă doar din cap. Schimbul de priviri dintre poliţişti vine să confirme ceva grav.<br />
- Băiatul meu...Joao...<br />
- iniştiţi-vă, băiatul este bine...l-am găsit adormit dincolo de plaja Nimfei...Este în maşină!<br />
Din câţiva paşi Atillio ajunge lângă jeep-ul poliţiei. Joao doarme pe bancheta din spate.<br />
- Am găsit astea căzute lângă cărucior. – unul din poliţişti aduce ruxacul de şcoală şi o...hartă. Cred că se pregătea pentru o călătorie lungă.<br />
Atillio ia harta cu mâinile tremurânde.<br />
- ..nda.... e copil, visează mult...fantezia, ştiţi cum e!? De când cu...-arată căruciorul – Joao<br />
nu mai vrea decât să găsească Ţinutul Aurului! E convins că bogăţiile de acolo ne vor ajuta să găsim un doctor care să-l opereze şi...va merge din nou...dar el...nu va mai merge niciodată. – tremurând ridică în braţe trupul copilului adormit. Joao îngaimă ceva prin somn şi-şi lipeşte capul de pieptul tatălui său. Atillio îl leagănă uşor, murmurând: - Eu trebuia să fiu în locul tău...Eu...<br />
<br />
Noaptea de smoală clipoceşte în luminile oraşului de dincolo de Golful Nimfei. O armonie de culori, ca jocurile de artificii, se vălătuceşte peste zbuciumul apei. Oceanul îşi leagănă nostalgiile şi vuietul valurilor sale este un cântec. João Pinto a adormit în căruciorul său cu rotile, privindu-l. Doarme şi peste chipul său alunecă visul. Se învârte după mingea pe care tocmai a lovit-o cu capul şi-i priveşte zborul înalt. Ca un condor, mingea planează şi intră pe poarta Palatului de Cleştar, iar el aleargă, aleargă, aleargă pe aleea de aur mărginită de copaci din aur şi diamante în care cântă cicade de aur...<br />
<br />
<div style="text-align: right;">Olinto, Minas Gerais, 02.03.2002 </div><br />
<br />
</span>Minervahttp://www.blogger.com/profile/10310305731554306431noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8156442273060751413.post-41564222921180478452010-07-07T11:50:00.000-07:002010-07-07T12:27:32.163-07:00<span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br />
<div style="text-align: center;"><b><span class="Apple-style-span" style="font-size: xx-large;">Est in nomine Dei</span></b></div><div style="text-align: center;"><br />
</div><br />
Porţile imense se închid cu un hîrşîit greoi. Patru oameni le împing pentru ca alţi doi să poată pune zăvorul. Le urmărea mişcările clătinînd capul în semn de mulţumire. Mai trecuse o zi.<br />
Închide ochii şi cîteva clipe respiră adînc. În sfîrşit liniştea după care tînjise peste zi. De acum putea gîndi în singurătatea pe care şi-a ales-o drept tovarăş atunci cînd familia i-a cerut să se retragă aici. Dincolo de zidurile preoţiei, nu avea viitor. Pentru el continuitatea se oprise o dată cu naşterea fratelui său mai mare.<br />
Întotdeauna l-a iubit pe Dumnezeu. Nu a resimţit ca pe o nedreptate obligaţia de se retrage din lume. Ideea de sacru trezea în el dorinţa de a atinge perfecţiunea întru Iisus, fiul Lui. În miez de noapte percepea divinitatea ca pe o rupere dincolo de aparenţă, o rupere care se regăsea în realitatea existenţei sale. „Eretic!”, ar fi fost declarat imediat dacă s-ar fi aflat ce gîndeşte. Numai că el nu-şi deschidea sufletul decît în faţa lui Dumnezeu. Între el şi Creator năştea intimitatea, nu canonic, înţeleasă şi acceptată ca atare, ci acea conversaţie, mediată de gînd şi de suflet.</span><div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Din afară, Catedrala rămase înfricoşătoare şi neclintită, în măreţia ei cenuşie. Demonii de piatră, acei gurgui aduşi din Francia, goneau umbra oricărui vizitator care s-ar fi aventurat pe timp de noapte la porţile sale. Acolo, în singurătatea pietrei din care fusese durată, catedrala era ideea materializată întru veşnicie.<br />
Construcţia ei durase aproape două veacuri. Mereu se întîmplase cîte ceva. Puneau o grindă, izbucnea o molimă. Ridicau un perete, pornea un război. Terminau un turn, nu mai erau bani. Cînd au pus piatra de altar, episcopul locului care trebuia să dea binecuvîntarea, se înrolase sub steagurile lui Plantagenetului, supranumit de Europa apuseană şi „Inimă de leu” şi plecase cu cruciaţii.<br />
Piatra de fundaţie fusese adusă din munţii învecinaţi. Coloanele au venit pe apele Rhonului şi apoi ale Rhinului iar vitraliile făcuseră cîteva săptămîni pe drum, de la atelierele lui Pietro Palusaio di Angeli, meşterul sticlar din Murano, pînă aici. Cu zidăria a fost ceva mai uşor pentru că au folosit localnicii drept mînă de lucru.<br />
Blocurile imense de piatră erau dislocate din ruinele aflate la marginea tîrgului. Incinta acestora amintea de o construcţie uriaşă ridicată cine ştie cînd. Locul fusese curăţat şi începuse căratul pietrei cînd, într-o zi lucrătorii au dat peste un spaţiu adîncit, împodobit cu plăci de faianţă azurie şi aurie. Nimeni nu a ştiut să spună ce este acel loc. Arhitectul episcopal însă a recunoscut în ea, un bazin. Fascinat de culoarea faianţei, a poruncit lucrătorilor să degajeze locul. Pe măsură ce pămîntul era scos, se dezvelea o lume care nu avea nici o legătură cu canoanele vremii. Frumseţea culorilor, linia suplă şi armonioasă a desenelor, descătuşarea de orice interdicţie, dar, mai ales viaţa şi energia pe care o degajau aceste modele, îl lăsa cu gura căscată. Asta pînă într-o zi cînd, nerăbdător, coborîse chiar el alături de muncitori.<br />
Din mîlul aproape pietrificat răsărise o mînă. Părea aur. Curioşi şi entuziasmaţi au muncit aproape o zi ca să vadă despre ce era vorba. O statuie de un stat de om. Ridicată în picioare însă a smuls mai întîi strigăte de uimire, urmate rapid de cele de indignare. Muncitorii se retrăseseră un pas înapoi făcîndu-şi cruce. Un ţap cu trăsături omeneşti cînta la nai.<br />
- Diavolul! ... Satana!! – strigătelor de uimire, le-a urmat cealaltă reacţie firească, au rupt-o la fugă.<br />
- Ignoranţi. - murmurase arhitectul episcopal ascunzîndu-şi un zîmbet. – Este istoria noastră.<br />
Lucrătorii alergaseră într-un suflet la episcop. La auzul veştii, acesta se făcuse foc şi pară, aruncînd cu anatema în stînga şi în dreapta. Venise apoi la locul faptei. Dînd cu ochii de statuie amuţise. Cîteva clipe. Apoi a dat ordin să fie distrusă. Au vrut să o spargă dar nu au reuşit. Au dus-o topit. Nimic. Atunci au înfăşurat-o în pînză de in şi au dus-o în subteranele viitoarei biserici, nu înainte de a face cîteva slujbe de alungare a celui rău și purificare a locului.<br />
Oamenii vorbeau pe la colţuri că locul era bîntuit. Cu mulţi ani în urmă, acolo fusese un sat de leproşi. Trăiau retraşi în mijlocul pădurii şi cultivau bucata de pămînt din spatele cocioabelor. Pînă cînd stăpînul locurilor a dat peste ei. I-a trecut prin tăişul sabiei şi a dat foc cătunului. La scurt timp au început că circule tot felul de zvonuri, cum că locul ar fi bîntuit. Zvonul se tranformase în legendă cîteva luni mai tărziu cînd cel care distrusese satul de leproşi, dispăruse în timpul unei partide de vînătoare. L-au căutat zile la rînd. Nici urmă de el. Parcă îl îngiţise pămîntul. Cînd a căzut prima zăpadă a fost găsit mort pe locul unde fusese satul de leproşi. Nu a fost găsită nici o explicaţie în ce priveşte cauza morţii sau de ce a fost găsit într-un loc care în momentul dispariţiei sale fusese cercetat de soldaţi palmă cu palmă. Oricine rămînea peste noapte în pădure era găsit a doua zi mort. Fără urme de violenţă. Doar cu chipul schimonosit de spaimă.<br />
Ciuma colcăia în apropiere. În ţinuturile învecinate făcuse ravagii. Iarna o ţinea deocamdată în frîu. Ştia că nu pentru multă vreme. Vitele ajunseseră piele şi os. Nimeni nu îndrăznea să plece să cumpere hrană pentru animale. Cei care au plecat nu s-au mai întors.<br />
Mîngîindu-şi barba sură s-a îndreptat spre chilia sa, cu paşi tîrşîiţi, ducînd cu el opaiţul a cărui flacără abia de pîlpia împroşcînd cu fum totul în jur. „Ah, trebuie să cumpărăm ulei de măsline...din Bizanţ, e cel mai bun!” – socotea catedrala propria sa casă, doar pentru el ca şi pentru mulți alţii, biserica era casă în sensul cel mai profund.<br />
În catedrală se lăsase liniştea. Noaptea dilatase spaţiul şi îl rarefiase. Linişte. Privirea i-a fost atrasă de lumina din scolarium.<br />
Coboară încet treptele şi se opreşte cu ochii mijiţi, la tînărul aplecat deasupra tablatorumului. Îşi lăsa greutatea din ce în ce mai des, de pe un picior pe celălalt. Îl dureau. Toată ziua trudise la paginile cu pildele Mîntuitorului.<br />
- Mergi de te culcă, Magnus!<br />
Magnus, aplecat asupra foii fine din piele de căprioară, retuşa meticulos unul din desene. O hieroglifă numai de el ştiută. Ghirlande împletite, rafinat înflorate, împodobeau majuscula frazei elegant caligrafiate.<br />
- Încă puţin, Pater! – vocea de tenor, uşor alterată de trecerea de la adolescenţă la vigoarea tinereţii, a însoţit privirea obosită. Prin acest gest, Magnus se supunea celui care i-a fost şi mamă şi tată de cînd se ştia.<br />
- Şi mîine este o zi, copile!<br />
- Slava lui Dumnezeu mi-e călăuză, Pater!<br />
- Dumnezeu te-a ales să-i bucuri casa şi să-i cinsteşti slava, nu să arzi ca o flacără!<br />
- O, Pater, mîna Lui îmi este călăuză şi mă apără.<br />
- Gîndeşte-te ce ai să faci cînd nu o să mai ai ce arde, copile!?<br />
- Slava Lui mă va lumina! – exaltarea din privirea tînărului a făcut să i se strîngă o clipă inima. Fără să vrea în minte şi-a făcut loc un cuvînt: intoleranță. Conciliul aprobase ca pentru aflarea adevărului, biserica să fie intolerantă și să folosească drept armă tortura. Era singurul cuvînt cu care putea asocia privirea lui Magnus în acel moment.<br />
- Bine, Magnus, bine. Pacea fie cu tine, fiul meu!<br />
- Şi cu tine, Pater.<br />
Urmărit de privirea grămăticului a intrat în chilie. Nu a pus zăvorul imediat. Îl preocupa presimţirea care o avea în apropierea lui Magnus. Rămas înţepenit în spatele uşii nu se putea elibera de privirea acestuia. Nu avea nimic omenesc, nu era privirea întru slava Domnului ci semnul Întunericului.<br />
Îl creştea de la cîteva luni. I-a fost adus într-o dimineaţă rece, de început de an, înfăşurat într-o blană de lup. Era clar că nu fusese dorit. Probabil vreun soldat, în trecere spre Ierusalim, abuzase de vreo fată de prin părţile locului. Nu ar fi fost pentru prima oară cînd s-ar fi întîmplat aşa. Ciudăţenia era că Magnus fusese abandonat în Pădurea Leproşilor şi după cît fusese de flămînd, stătuse acolo cel puţin două zile. Gîndise că era un semn, mai ales dacă mama avusese intenţii criminale dar nu a fost în stare să-şi ducă hotărîrea la împlinire şi l-a abandonat acolo.<br />
Hăitaşii margraafului l-au adus la catedrală. A primit copilul ca pe un dar de la Dumnezeu. L-a botezat Magnus, nu pentru că aşa se numea el, ci din convingerea că micuţul se va bucura de protecţie divină, atîta timp cît suprvieţuise în Pădurea Leproşilor şi s-a ocupat personal de educaţia lui.<br />
Magnus a fost un copil blînd, dar învăţa destul de greu. În schimb era muncitor şi sîrguincios, calităţi care s-au nimerit să fie semne bune.<br />
- Crezi în ea? – îi arăta crucea din lemn de pe peretele din spatelel lui.<br />
- Da. – Magnus pleca ochii cu pioşenie.<br />
- Să nu crezi!! – vocea i se amplifica pe desupra lor, în înălţimea preventoriului. – Este doar o bucată de lemn! Domnul nostru Iisus, doar în El credem, Magnus! Şi în puterea lui Dumnezeu! – accentua ultima parte a frazei.<br />
- Da, padre.<br />
- Nu mie trebuie să mi-o confirmi, ci Lui!<br />
De cînd era de o şchioapă, Magnus s-a arătat atras de arta caligrafiei pe care o practicau călugării secretari, aleşi să păstreze și să arhiveze astfel evenimentele epocii, să scrie Istoria momentului dar mai ales, să ilustreze Cuvîntul Mîntuitorului. Fără să i se impună, Magnus alesese cinul canonicilor, convins că prin scris putea fi alături de Dumnezeu. Cu eforturi înzecite şi cu încăpăţînare, Magnus a ajuns ce şi-a dorit, adică grămătic la rîndul său.<br />
Catedrala este mîndră în muţenia şi măreţia ei. Turnurile înalte, cu ascuţişul acoperişului înfipt în smoala nopții părea să împungă Cerul ca o implorare. Iar de acolo, de sus, Dumnezeu pusese veghetori. Pentru că orice urgie care se abătea asupra ei nu reuşea să clintească nimic din ea. Catedrala rezista atacurilor. Pe ici, pe colo, se vedea cum o catapultă încercase să muşte din peretele exterior. Smoala se scursese însă neputincioasă de parcă întunecimea culorii o atrăgea în adîncurile pămîntului. Altă dată au vrut să îi spulbere porţile. Berbecii au lovit trei zile fără încetare, dar parcă loveau în piatră. Lemnul de Egipt, îmbibat cu răşini şi căptuşit cu plăci de fier se transformase în piatră. Au încercat să sape şanţuri, să încerce să pătrundă pe dedesubt. Nici nu ajunsese groapa la o jumătate de stat de om, că apa începuse să mustească. Pămîntul se încleiase, devenise păstos, şi o adevărată capcană pentru cel care încerca să se aventureze să sape în continuare. Au lăsat gropile neacoperite şi cu timpul acestea se umpluseră cu apă. Încetul cu încetul, nivelul a crescut şi au trebuit să dureze şi un podeţ, tot din piatră, care să lege Catedrala cu lumea de afară. Sătenii începuseră să brodeze şi în jurul ei legenda. Erau prea multe semne...<br />
</span></div><div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Noapte curgea neliniştită însă pe după culmile munţilor din apropiere. Gerul îşi arăta colţii. Cerul spuzit de stele încremenise şi el parcă în frigul care cuprinsese totul în jur. Doar urletul lupilor spărgeau tăcerea dar nu pentru mult timp.<br />
Oftează. Se zgribulește în rasa aspră pe care o simţea ca pe un foc viu. Rănile de la ultima flagelare nu erau închise. Spatele sîngera încă. Vedea asta în fiecare noapte cînd o scotea. Rasa purta urmele credinţei sale.<br />
Maargraful era un om bun. Mergea la război doar dacă era nevoie. Nu îi plăcea violenţa iar oamenii îl iubeau. Le dăduse câte o bucată de pământ din averile sale ca să poată trăi, le asculta păsul şi îi îndruma cu blîndeţe şi cu înţelepciune.<br />
Un singur lucru nu reușise. Să îşi înfrângă partea omenească. Mîndria şi orgoliul. Plecase la război şi îşi lăsase soţia şi copiii în grija fratelui său. În timpul care lipsise, fratele i-a pîngărit casa. A vrut să-şi repudieze soţia, la întoarcere, dar a aflat că, de fapt, fusese siluită. Nu a mai avut puterea să o renege. În schimb nu s-a mai putut apropia de ea. Iar soţia s-a stins încet, acceptînd că ceea ce i se întîmplase nu era altceva decît o încercare de la Dumnezeu.<br />
Maargraful a jelit-o după obicei şi odată ce cripta familiei a fost sigilată a pornit în căutarea altei soţii. În două rînduri a încercat să se apropie de altă femeie şi tot de atîtea ori a trebuit să dea înapoi. Nu putea să facă nimic. Apropiaţii au încercat să îl ajute, dar nimeni şi nimic nu putea lecui rana din sufletul său.<br />
Şi-a acceptat soarta şi a decis sa-şi crească fiul şi să aibă grijă de oameni. El nu exista. Viaţa lui devenise o trecere dinspre Ieri spre Azi. Îşi iertase fratele, dar nu se putea ierta pe el. Poate într-o bună zi avea să afle şi alte răspunsuri decît cele pe care le ştia.<br />
Puse opaiţul pe colţul mesei, fericit că următoarele ceasuri le va petrece în tovărăşia gîndurilor sale. Nu îi era somn. Dormea aşa, la vreo două ceasuri, către ziuă şi îi ajungea pentru odihnă.<br />
Avea de ales între a citi epistole, a recita în gînd un imn Fecioarei sau Sfîntului Spirit ori a scrie. S-a decis că cel mai cuminte lucru ar fi să scrie. Gîndurile şi evenimentele trebuiau să fie corecte şi la timp consemnate. Era singurul ţinut în care ciuma nu făcuse victime. Alt semn că Dumnezeu nu uitase de ei. Peste ani toate acestea vor fi istorie. Frigul transformase chilia într-o peşteră. Dar nu-i păsa.<br />
Cu vîrful degetelor curăţă feştila opaiţului. Licărul flăcării creşte pentru foarte scurt timp în intensitate. Aburii care îi ies din gură cînd respiră o fac să tremure. Privirea îi fuge la maldărul de paie de pe patul din scînduri. Se rărise. Rezervele deveniseră hrană pentru dobitoace de mult timp.<br />
Vocea străjerului anunţă miezul nopţii. Liniştea se trezea la viaţă. Oamenii se ferecau în case. Teama faţă de Întuneric, şi la propriu şi la figurat, străbătuse timpul. Noaptea se asimila acestei frici colective. Inconştiente. Noaptea devenea pentru foarte mulţi o tortură. Pelerinii evitau să vorbească despre noapte. Se putea citi în această abstinenţă, groaza. Noaptea misterului. Necuratul se strecura în existenţele tuturor şi îşi făcea de cap. Imperiul lui, spun scrierile sfinte, se trezea la viaţă doar noaptea. Nu o dată a vrut să întrebe dacă au stat vreodată treji noaptea, dacă au avut curiozitatea să plece la drum noaptea sau pur şi simplu să asculte noaptea.<br />
Acum, iată, se adăuga fricii de nopte şi tortura. Îi venea greu să creadă că aceasta slujeşte Domnului. De ce să chinui în numele lui Dumnezeu atîta timp cît El şi-a trimis Fiul să izbăvească Omul? Şi pe urmă tortura nu se limita la chin, cei mai mulţi mureau. Se murea în numele religiei cu trupul mutilat de cele mai atroce torturi – tras pe roată, pe butoaie, smulgerea unghiilor, jugul, pîlnia, inelul, bîgatul în seu clocotit. De ce teroarea în sprijinul Credinţei? De ce afirmarea credinţei prin Durere? Numai pentru că Iisus sfîrşise în chinuri, pe cruce? Chinul lui a fost pentru izbăvirea tuturor. Unde greşea, de ce cercul logic se închidea pe Izbăvire şi nu pe tortură?<br />
Abia acum vede epistola nedesfăcută din faţa lui. Pecetea mare, grea şi roşie, ca un fier înroşit care se înfigea în ochi, îl face să se cutremure. Sparge sigiliul cu mişcări egale.<br />
<i><b>Est in nomine Dei</b></i>... - surîde. „<i>Trebuia să se întîmple şi asta!</i>”- gîndeşte, mişcîndu-se greoi spre ochiul de geam. <b><i>Se face în numele Domnului!</i></b><br />
Oblonul din lemn nu lăsa să pătrundă nimic din afară. Doar vîntul îl mai zgîlţîia, fără însă să aibă vreo putere asupra lui. Sau poate tocmai faptul că nu-l putea muta din loc, îl înfuria şi mai tare. Pentru că izbea asemeni unui berbec menit să dărîme porţile unei cetăţi.<br />
Îi trebuie ceva efort ca să împingă zăvorul şi să deschidă fereastrstra. Frigul îl izbeşte din plin. În cîteva clipe barba, umezită de aburii respiraţiei, devine sloi. Rămîne cîteva clipe nemişcat, lăsînd gerul să îi devoreze faţa. Respiră adînc şi revine la scaun cu paşi tîrşăiţi. Dă cu privirea un ocol cămăruţei. Nu are nimic din fastul uneia în care ar trebui să locuiască părintele stareţ. „<i>Poate de aceea...</i>.” – brusc regretă acest gînd. Peste el se revarsă un altul, mult mai plin de sensuri. Vorbele Apostolului în drumul său către Roma...”<i>Merg acolo unde trebuie să ajung şi să se întîmple ceea ce a fost scris.</i>”<br />
Pe uşă, aninat într-un cui, biciuşca cu şapte fire din piele terminate cu bumbi de plubi, cu care se flagela în timpul rugăciunilor de noapte. Se îndreaptă de spate fără grabă. Ar putea fugi, dar nu a fugit niciodată din faţa pericolelelor. Le făcuse faţă mai bine de jumătate de veac. Aşa că va rămîne să îi aştepte.<br />
În noapte nu se auzea decât biciul care muşca sfidător din OM.<br />
<br />
<br />
<div style="text-align: right;">2 februarie </div><div style="text-align: right;">Anno domini 2005 </div><div style="text-align: right;">01:10 am</div></span></div>Minervahttp://www.blogger.com/profile/10310305731554306431noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8156442273060751413.post-46792964272512900862010-07-07T11:47:00.000-07:002010-07-07T12:29:45.303-07:00<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjxAmsV0JLiIpkF2-3EMqh1LLVNvOoVcuFLcFPd0xHkoTIXspQ_uj94mov2CK69Z6bcow4bmGhqItoQxE8NLMscJ_Lp7qfd58xkMIYV0Z8CE1blbLedDVaTESSkgvr-AaADJYXHsQC5mIM/s1600/angel4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="397" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjxAmsV0JLiIpkF2-3EMqh1LLVNvOoVcuFLcFPd0xHkoTIXspQ_uj94mov2CK69Z6bcow4bmGhqItoQxE8NLMscJ_Lp7qfd58xkMIYV0Z8CE1blbLedDVaTESSkgvr-AaADJYXHsQC5mIM/s400/angel4.jpg" width="400" /></a></div><br />
<br />
<div style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><b><span class="Apple-style-span" style="font-size: xx-large;">De vorbă cu Îngerul</span></b></span></div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><div style="text-align: center;"><br />
</div> Vi se întâmplă vreodată să vă pomeniţi vorbind cu dvs dar ca şi cum ar fi o altă persoană? Psihiatrii ar spune că este vorba despre un caz de personalitate multiplă. Şi totuşi ştiţi că sunteţi în deplinătatea facultăţilor mintale, ştiţi că sunteţi conştient şi totuşi cineva parcă v-ar spune ce să faceţi ca şi cum o fiinţă nevăzută v-ar şopti peste umăr: <b><i>întoarce-te, ai greşit drumul! </i></b><br />
În viaţă ni se întîmplă să greşim de multe ori drumul cu ştiinţă sau fără ştiinţă şi v-o spune un om care ştie ce înseamnă să fii şi foarte sus dar să fi şi foarte jos. Normal ar fisă ne întrebăm: unde am greşit? Din păcate trebuie să retrăim iar şi iar o serie de experinţe ca să înţelegem că pe lângă viaţă nu trebuie să trecem ci să o trăim. Cam asta îmi şoptea Îngerul meu de pe umărul stâng: <b><i>întoarce-te!!</i></b><br />
Este extraordinar să fi Cineva, lumea să apeleze la tine ca la un Vindecător dar ce ne facem când nu ştim să ne vindecăm pe noi înşine? Atunci când eşti pe un drum pe care și-ar dori și alții să fie dar care nu fac nimic pentru a ajunge acolo, pritenii nu înţeleg pentru ce te chinui să străbaţi un drum de care nu te leagă nimic, dar nici o clipă nu-şi pun întrebarea ce simţi tu străbătând acel drum, aparent părăsit, uneori desfundat, care nu trece prin nici o locaţie decât prin a conștiinței tale.<br />
Am avut norocul să mă simt aleasă, am avut şansa de a demonstra că pot fi acolo unde foarte puţini ajung, dar credeţi-mă nu este nici o fericire. De acolo de sus panorama propriei vieţi este cenuşie şi adesea păleşte în comparaţie cu a celorlalţi deşi eşti adulat, deşi lumea îşi închipuie că eşti o minune, deşi locul unde ai ajuns este disputat de orgolii şi de pseudo-ştiutori. Pe urmă, am remarcat că prea mulţi voiau să scotocească în sufletul meu pentru a găsi ceva întunecat cu care să-mi sfarâme şi ultima fărâmă de demnitate pentru că acolo unde ajunsesem eu, ideea de omenie era atât de mică încât îţi trebuia o viaţă ca să o găseşti, asta dacă o mai găseşti, dacă nu cumva banul a şters orice urmă care ar conduce spre drumul înapoi. Alergam de colo colo, ca pe o pistă de încercări, de multe ori mi-am spus că viaţa este o cursă infernală, fără să-mi dau seama că transformam tot ce atingea într-un vârtej care mai de vreme sau mai târziu m-ar fi înghiţit. Abia când am simţit vâltoarea vremii adunâmdu-mi-se la tâmple şi în creştetul capului mi-am dat seama că alerg după o himeră.<br />
Și într-o bună zi am sesizat că şoaptele Îngerului meu amuţiseră iar vorbele unui prieten mi se înșurubaseră fierbinte în minte fiecare purtăm pe umăr câte un Înger și se zvârcoleau, clocoteau, amenințau să îmi pustiască sufletul deși eu mă întrebam nedumerită când s-a întâmplat asta. Mergeam la biserică, mă rugam, îl căutam cu înverşunare locurile prin care ştiam că Există iar Îngerul meu tăcea în continuare...Tristețea coborâse în sufletul meu ca o apă neagră. Alunecam printre oameni și printre lucruri încercând să mă regăsesc dar ce să faci cu o mână de cioburi?!<br />
Acum câteva zile însă, într-o zi geroasă de ianuarie, a început să mă doară spatele. Durerea se înşurabase adânc între omoplaţi şi ameninţa să nu plece prea curând. Azi dimineaţă însă s-a înteţit. Aproape furioasă că nu m-am putut odihni toată noaptea, am vrut să merg la baie să mă uit în oglindă, să văd poate îmi ieșise vreun coș sau vreun furuncul și eu nu sesizasem. În drum m-am lovit de tocul uşii. Doamne ce durere mi-a fulgerat spatele, o percepeam undeva în dreptul stomacului ca imediat să nu mai simt nimic decât am auzit un suspin de uşurare: <b><i>nu credeam să mă mai eliberezi vreodată!</i></b><br />
Șoapta a făcut să dispară durerea instantaneu iar eu am izbucnit în râs, în hohote, ca în copilărie. Râdeam cu lacrimi. De fericire. Doamne, cât de simplu fusese. Îmi purtasem Îngerul, peste tot, cu mine, de fapt, îl făcusem prizonierul meu, iar acum îl eliberasem, iar EL îmi vorbise din nou. Eram SALVATĂ.</span>Minervahttp://www.blogger.com/profile/10310305731554306431noreply@blogger.com0